DECIZIE nr. 266 din 25 septembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită a creanţelor la bugetul acestui fond



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită a creanţelor la bugetul acestui fond, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 4.916/2000 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin consilier Carmen Luncasu, şi Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, prin consilier Traian Rosca, procedura de citare fiind legal îndeplinită.Autorul excepţiei, prin reprezentant, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca instituirea prin dispoziţiile legale criticate a unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale nu împiedica accesul liber la justiţie prevăzut la art. 21 din Constituţie. De asemenea, nici prevederile referitoare la punerea în executare a procesuluiverbal de constatare nu aduc atingere aceluiaşi principiu fundamental, fiind doar o procedură specială care nu exclude dreptul contestatorului de a se adresa justiţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, asa cum a constatat prin mai multe decizii Curtea Constituţională, nici o prevedere constituţională nu se opune instituirii unei proceduri administrative prealabile. Se considera ca lipsa unor prevederi exprese referitoare la accesul la o instanţa judecătorească nu înseamnă o încălcare a art. 21 din Constituţie, deoarece partea nemultumita are calea de a se adresa justiţiei, potrivit normelor generale, contestand atât procesul-verbal, cat şi punerea în executare a acestuia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2001 pronunţată în Dosarul nr. 4.916/2000 Curtea de Apel Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită a creanţelor la bugetul acestui fond, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece prevăd numai posibilitatea contestarii pe cale administrativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, iar nu şi dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti împotriva deciziei ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, prin care se soluţionează contestaţia. De asemenea, este considerată neconstitutionala şi prevederea potrivit căreia procesul-verbal menţionat devine executoriu după 15 zile de la încheierea sa.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, instanţa de judecată considera ca aceasta este intemeiata, deoarece "Textul art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 este contrar dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit căruia orice persoană (fizica sau juridică) se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime şi nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, "întrucât dispoziţiile criticate nu limitează liberul acces la justiţie, ci prevăd o procedură specială de executare cu celeritate a creanţelor la bugetul Fondului special al drumurilor publice, precum şi o procedură administrativ-jurisdicţională de soluţionare a contestaţiei, care este prealabilă jurisdicţiei judecătoreşti".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cererea formulată de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită a creanţelor la bugetul acestui fond. Conform acestor dispoziţii constatările persoanelor împuternicite de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei să efectueze controlul privind îndeplinirea obligaţiilor de plată la Fondul special al drumurilor publice, consemnate într-un proces-verbal, constituie titlu de creanta care devine executoriu la expirarea termenului de plată stabilit, fără nici o alta formalitate. Împotriva acestui proces-verbal de constatare se pot formula obiecţiuni printr-o contestaţie depusa la Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, contestaţie care nu suspenda executarea silită şi care se soluţionează în termen de 10 zile prin decizie a ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei.În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Autorul excepţiei a considerat ca textul de lege criticat contravine textului constituţional menţionat, deoarece nu prevede explicit dreptul contestatorului de a ataca în justiţie decizia ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei prin care i s-a respins contestaţia, precum şi executarea silită a titlului executoriu.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează:Dispoziţiile art. 5 ale Ordonanţei Guvernului nr. 14/1999 instituie o procedură prealabilă, administrativă, de soluţionare a contestaţiilor împotriva proceselor-verbale încheiate de împuterniciţii Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, conferind totodată acestor procese-verbale, după expirarea termenului de plată, puterea de titlu executoriu.Curtea constata ca lipsa din text a unei referiri exprese privind existenta unei cai de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti împotriva soluţiei pronunţate de autoritatea administrativă nu înseamnă eo ipso interzicerea exerciţiului dreptului fundamental al accesului liber la justiţie consacrat la art. 21 din Constituţie. Astfel, atât potrivit normelor cu caracter general privind competenţa instanţelor judecătoreşti, respectiv art. 3 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cat şi celor privind căile de atac împotriva actelor administrative, prevăzute de dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, actul administrativ prevăzut la art. 5 alin. (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 (prin care a fost soluţionată contestaţia împotriva procesului-verbal încheiat de împuterniciţii Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de plată la Fondul special al drumurilor publice) poate fi contestat la curtea de apel, asa cum de altfel s-a şi procedat în cauza.Curtea mai constata ca nici prevederile alin. (3) şi (4) ale art. 5 din aceeaşi ordonanţa, potrivit cărora procesulverbal constituie titlu de creanta şi devine titlu executoriu la expirarea termenului de plată stabilit, fără nici o alta formalitate, nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiţie, deoarece nici un text constituţional nu interzice executarea silită în temeiul unui alt titlu executoriu decât hotărârea judecătorească. De altfel, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu".În sfârşit, referitor la constituţionalitatea unor dispoziţii legale prin care se instituie o procedură administrativ-jurisdicţională în anumite domenii de activitate, jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit (de exemplu, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) ca "procedura administrativ-jurisdicţională constituie o măsura de protecţie care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti, în condiţiile stabilite de lege. Ca urmare, hotărârea organului de jurisdicţie administrativă este supusă controlului judecătoresc al instanţei de contencios administrativ sau al altei instanţe competente, potrivit legii, iar părţilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit de prevederile Constituţiei".Curtea constata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, atât considerentele, cat şi soluţia pronunţată în acele decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/1999 privind unele măsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silită a creanţelor la bugetul acestui fond, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Electrica” – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 4.916/2000 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr.NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Marioara Prodan────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește