DECIZIE nr. 266 din 19 decembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ana Cherciu şi Ştefan Gheorghe Cherciu în Dosarul nr. 201/2000 al Tribunalului Sibiu.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale, dreptul la prelungirea contractelor de închiriere nefiind un drept fundamental, prevăzut de Constituţie, şi, prin urmare, nu îi sunt aplicabile prevederile art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale. Se mai arata ca legiuitorul poate stabili condiţiile şi cazurile în care se poate prelungi sau în care încetează contractul de închiriere, în raport cu situaţiile concrete în care se afla chiriaşul sau proprietarul locuinţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 201/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ştefan Gheorghe Cherciu şi Ana Cherciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 49 din Constituţie, deoarece aduc "o restrangere nejustificată exerciţiului drepturilor chiriaşilor care, după 1 ianuarie 1990, au părăsit domiciliul fie datorită majoratului, fie divorţului, căsătoriei ori separaţiei de fapt". În speta s-a stabilit ca Ştefan Ciprian Cherciu, fiu major al autorilor excepţiei, înscris în contractul de închiriere, este proprietar din 1999 al unui apartament cu 3 camere în aceeaşi localitate, situaţie care a determinat Judecătoria Sibiu sa admită acţiunea reclamanţilor şi sa dispună evacuarea din locuinta a chiriaşilor (autori ai excepţiei), potrivit art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, care prevede în acest caz că nu se aplică prelungirea contractului de închiriere. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, pârâţi în procesul de evacuare, „copilul devenit major, Ciprian Ştefan Cherciu, a renunţat la dreptul locativ distinct pe care îl avea în virtutea calităţii de fiu al titularilor contractului de închiriere Ştefan Gheorghe Cherciu şi Ana Cherciu, astfel ca, dacă s-ar aplica dispoziţiile art. 13 lit. b) din ordonanţa menţionată, s-ar aduce o grava atingere dreptului părinţilor, titulari ai contractului de închiriere, constând în pierderea dreptului lor locativ”. Se mai susţine ca neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate este cu atât mai evidenta cu cat „lasă la latitudinea proprietarului încheierea noului contract de închiriere, fie în conformitate cu contractul încheiat anterior anului 1990 între chiriaş şi stat (chiar dacă între timp au survenit modificări ale acestuia ca urmare a majoratului, căsătoriei, divorţului etc.), fie cu actualii chiriaşi rămaşi de facto şi de jure titulari ai contractului de închiriere”.Tribunalul Sibiu, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, apreciază ca aceste dispoziţii sunt constituţionale, deoarece nu încalcă prevederile art. 49 din Constituţia României. Textul constituţional pretins ca este încălcat se referă la restrangerea exerciţiului unor drepturi existente, recunoscute de alte texte constituţionale. Or, dreptul la care se referă critica de neconstituţionalitate nu figurează printre cele enumerate în cap. II al titlului II din Constituţie. Dreptul chiriaşilor la prelungirea contractelor de închiriere nefiind reglementat constituţional, nu se poate vorbi de restrangerea exerciţiului acestui drept. Pe de altă parte, arata instanţa, legiuitorul este îndreptăţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sa ţină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, urmărind ca la situaţii egale tratamentul să fie egal, iar la situaţii diferite acest tratament să fie diferit. În consecinţa, legiuitorul este suveran sa stabilească în concret atât situaţiile în care se impune prelungirea contractelor de închiriere şi pe ce durata, cat şi situaţiile în care prelungirea nu mai este recunoscută, un asemenea demers de politica legislativă înscriindu-se în întregime în ansamblul prevederilor Legii fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece întreaga reglementare cuprinsă în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 imbina interesul general cu cel particular, asigurând atât exercitarea dreptului de proprietate, cat şi protecţia chiriaşilor. Textele privind prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere pentru locuintele restituite foştilor proprietari reprezintă de fapt limitări ale dreptului de proprietate, care însă nu contravin Constituţiei, ci consfinţesc principiul constituţional prevăzut la art. 41, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate se stabilesc prin lege. Faptul ca legiuitorul a înţeles sa acorde protecţie numai acelor chiriaşi care au nevoie efectivă sa ocupe în continuare imobilul restituit, iar nu şi celor care dispun de o locuinta proprietate personală corespunzătoare în aceeaşi localitate nu este de natura sa aducă atingere drepturilor constituţionale ale acestora din urma, deoarece dreptul chiriaşilor la prelungirea contractelor de închiriere nu este reglementat constituţional şi, prin urmare, nefigurand printre drepturile şi libertăţile fundamentale, nu se poate vorbi nici de restrangerea exerciţiului acestui drept. Pe de altă parte, legiuitorul este îndreptăţit ca, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sa ţină seama atât de interesele proprietarului, cat şi de cele ale chiriaşilor, determinând în concret atât situaţiile în care se impune prelungirea contractelor de închiriere, cat şi pe cele în care prelungirea acestora nu se aplică, aceasta soluţie legislativă fiind în deplin acord cu prevederile Legii fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispoziţii care au următoarea redactare:– Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: […]b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică;" … Autorii excepţiei susţin ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, care sunt următoarele: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Autorii excepţiei considera ca textul de lege criticat (prin care nu se mai aplica prelungirea contractelor de închiriere titularilor de contract sau membrilor de familie menţionaţi în contract, care sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare) restrânge nejustificat dreptul locativ al chiriaşilor aflaţi în aceste situaţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale menţionate nu contravin prevederilor art. 49 din Constituţie referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Posibilitatea prelungirii unui contract de închiriere, prevăzută de ordonanţa pentru unele categorii de chiriaşi, nu reprezintă un drept sau o libertate fundamentală, garantate de Constituţie, al căror exerciţiu ar putea fi restrâns numai în limitele şi proportiile prevăzute de textul constituţional invocat de autorii excepţiei. Prin urmare, prevederile art. 13 lit. b) din ordonanţa menţionată, care se referă la situaţiile în care nu se aplică prelungirea contractului de închiriere, nu pot fi considerate o restrangere a unui drept constituţional.Pentru considerentele expuse excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ana Cherciu şi Ştefan Gheorghe Cherciu în Dosarul nr. 201/2000 al Tribunalului Sibiu.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește