DECIZIE nr. 266 din 16 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.696/107/2009, Tribunalul Alba – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 304^1, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, contravenind prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât instanţa de recurs este limitată la a examina cauza sub anumite aspecte, spre deosebire de instanţa de apel care nu cunoaşte această limitare. Prevederile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă contravin principiului egalităţii în drepturi şi liberului acces la justiţie, deoarece prevăd posibilitatea atacării cu contestaţie în anulare doar a hotărârilor pronunţate în recurs, nu şi a celor pronunţate în apel. Referitor la art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, acesta este în contradicţie cu art. 44 din Constituţie, deoarece, în ipoteza respingerii cererii de suspendare a executării silite, sunt restrânse prerogativele dreptului de proprietate al persoanei interesate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, autorul consideră că acestea încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 şi 21, deoarece procedura instituită permite instanţei să stabilească unele măsuri fără a analiza fondul cauzei, în baza unui probatoriu insuficient şi fără citarea părţilor. Or, măsurile urgente şi vremelnice dispuse de instanţă trebuie să se bazeze pe respectarea dreptului de proprietate, iar nu să conducă la restrângerea exerciţiului acestui drept.Tribunalul Alba – Secţia civilă consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 304^1, art. 318 alin. 1, art. 403 alin. 4 şi art. 581 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 304^1: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub toate aspectele.";– Art. 318 alin. 1: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";– Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul.";– Art. 581: "Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi dată şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când există judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21, 44, 46 şi 52.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici asemănătoare.Astfel, cu privire la dispoziţiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 351 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, Curtea a statuat că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ţine de deosebirile esenţiale existente între cele două situaţii avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situaţia în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral şi sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei soluţiei pronunţate de prima instanţă, examinată de o instanţă de control judiciar, la un grad de jurisdicţie superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret şi limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunţate în apel. În situaţia în care părţilor nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanţa să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecăţii. Această posibilitate este menită să asigure părţilor o judecată echitabilă şi să conducă instanţa la cercetarea şi aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunţarea unei soluţii.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile constituţionale invocate şi în prezenta cauză, Curtea s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004. Cu acel prilej a reţinut, în esenţă, că acest text de lege reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.Aceste dispoziţii de lege nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că şi această normă procedurală a mai format obiect al controlului de constituţionalitate pe cale de excepţie în raport cu critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 389 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, Curtea a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării, până la soluţionarea cererii de suspendare, nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.În fine, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect prevederile art. 581 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că procedura de urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu aduce nicio îngrădire dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotrivă, creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.De altfel, posibilitatea recunoscută părţilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime nu constituie premisa îngrădirii dreptului de proprietate, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, astfel încât soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 304^1, ale art. 318 alin. 1, ale art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Daniel Nicolae Oană, Dana-Mihaela Oană, Nicu Briciu şi Mihaela Elena Briciu în Dosarul nr. 3.696/107/2009 al Tribunalului Alba – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește