DECIZIE nr. 266 din 12 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gheorghe-Radu Danciu în Dosarul nr. 6.018/CA/2004 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, şi lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicită acordarea unui termen de judecată pentru ca atât Ministerul Justiţiei, cât şi preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului să îşi exprime opinia cu privire la excepţia ridicată, având în vedere că, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei în cadrul şedinţei de judecată, motivează neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate pe încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, având în vedere dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de amânare.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul autorului excepţiei consideră că dispoziţiile criticate încalcă prezumţia de nevinovăţie, iar executorul judecătoresc ar putea fi suspendat din funcţie numai în cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti definitive. În caz contrar, dacă această măsură este luată înainte de pronunţarea unei asemenea hotărâri, prezumţia de nevinovăţie este pusă sub semnul îndoielii. Totodată, în faţa instanţei de contencios constituţional se susţine şi încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, prin aceea că există o serie de categorii profesionale, precum notarii, avocaţii, poliţiştii, în cazul cărora trimiterea în judecată penală nu duce automat la posibilitatea suspendării acestora din funcţie. În consecinţă, se apreciază că textul legal criticat reglementează într-o manieră discriminatorie posibilitatea luării măsurii de suspendare din funcţie în cazul executorilor judecătoreşti, faţă de alte categorii profesionale. De asemenea, reprezentantul autorului excepţiei consideră că această măsură poate crea unele probleme executorului judecătoresc, în sensul că acesta nu îşi mai poate îndeplini obligaţiile contractuale asumate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc este de natură a proteja prestigiul acestei profesii şi nu anticipează sau prejudecă procesul penal. Se mai apreciază că textul art. 16 din Constituţie ar fi încălcat dacă nu toţi executorii judecătoreşti ar putea fi supuşi acestei măsuri, însă, în cazul de faţă, nu se pune o asemenea problemă. Faptul că în cazul unor categorii profesionale măsura suspendării din funcţie nu se dispune în momentul trimiterii în judecată penală este o problemă ce ţine de coordonarea legislativă, aceasta neintrând în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 6.018/CA/2004, Curtea de Apel Oradea Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gheorghe-Radu Danciu într-un litigiu având ca obiect anularea unui ordin, emis de ministrul justiţiei, prin care autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost suspendat din funcţia de executor judecătoresc, ca urmare a trimiterii acestuia în judecată penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 154 alin. (1). În acest sens se apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât „în condiţiile în care [persoana este considerată nevinovată] din punctul de vedere al legii penale, până la stabilirea vinovăţiei [acesteia] printr-o hotărâre judecătorească definitivă, este inadmisibil ca printr-un act administrativ să fie supusă la sancţiunea [suspendării din funcţie] prevăzută de art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătoreşti [numai] din cauza faptului că a fost trimisă în judecată”. Totodată, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, autorul excepţiei susţine că suspendarea din funcţie a executorilor judecătoreşti trebuie „să se facă după soluţionarea definitivă a cauzei penale, deoarece, în cazul funcţionarilor publici, respectiv al poliţiştilor, s-a revenit asupra acestui aspect, aceştia fiind puşi la dispoziţie, cu remunerare în continuare”. În consecinţă, se apreciază că şi în cazul executorilor judecătoreşti ar trebui să se aplice prevederi asemănătoare.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 este „abrogat implicit în temeiul prevederilor art. 154 alin. (1) din Constituţie”.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că executorii judecătoreşti "sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actele întocmite de ei sunt de autoritate publică", aceştia trebuind să se bucure de o bună reputaţie. Or, prin trimiterea în judecată a executorului judecătoresc pentru săvârşirea unei infracţiuni, "chiar dacă potrivit art. 23 alin. (11) din Constituţie se bucură de prezumţia de nevinovăţie, până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti penale definitive, sunt afectate statutul său propriu de persoană cu o bună reputaţie, precum şi prestigiul funcţiei […], ceea ce influenţează negativ exercitarea atribuţiilor de executor judecătoresc concomitent cu judecarea sa pentru o infracţiune în legătură cu exercitarea acestor atribuţii".Totodată se mai consideră că "prin luarea măsurii suspendării din funcţie pe perioada derulării procesului penal se apără prestigiul profesiei de executor judecătoresc, încrederea cetăţenilor în executorul judecătoresc şi interesele [acestora] pentru serviciile pe care executorul le prestează".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arată că "suspendarea exerciţiului calităţii de executor judecătoresc până la soluţionarea procesului penal nu semnifică faptul că persoana respectivă este considerată vinovată de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală şi nici nu reprezintă o anticipare a unei pedepse care să ducă la încetarea calităţii de executor judecătoresc". Totodată, în punctul de vedere prezentat, Guvernul arată că, în cazul în care asupra executorului judecătoresc planează "suspiciunea săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, continuarea îndeplinirii atribuţiunilor de executor judecătoresc concomitent cu desfăşurarea procesului penal ar fi de natură să aducă prejudicii atât imaginii proprii, cât şi imaginii profesiei în ansamblul său, putând pune sub semnul îndoielii legitimitatea tuturor actelor îndeplinite de executorul judecătoresc în cauză".În consecinţă, arată Guvernul, măsura prevăzută de dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 este una de „protejare a calităţii de executor judecătoresc, a activităţii sale, a prestigiului unei profesii care presupune îndeplinirea unor acte de autoritate publică şi […] a drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor care apelează la serviciile executorului judecătoresc”.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens se susţine că "măsura suspendării din funcţie se dispune ca urmare a luării măsurii reţinerii, arestării preventive sau trimiterii în judecată, iar nu ca urmare a înlăturării prezumţiei de nevinovăţie, care operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare". De asemenea, se arată că această măsură are "caracter provizoriu şi este justificată de interesul apărării încrederii cetăţenilor în activitatea executorilor judecătoreşti, care sunt învestiţi să îndeplinească un serviciu de interes public". În acest sens este invocată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 245 din 27 mai 2004.În ceea ce priveşte invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, Avocatul Poporului apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 47 alin. (1): "În cazul în care împotriva executorului judecătoresc s-a luat măsura reţinerii, arestării preventive sau trimiterii în judecată penală, ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, va lua măsura suspendării din funcţie a acestuia până la soluţionarea procesului penal, potrivit legii."Textele constituţionale expres invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (11) şi ale art. 154 alin. (1), care au următorul cuprins:– Art. 23 alin. (11): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";– Art. 154 alin. (1): "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că suspendarea din funcţie a executorului judecătoresc în cazul trimiterii acestuia în judecată penală este de natură a încălca textele constituţionale ale art. 23 alin. (11), care consacră prezumţia de nevinovăţie, şi ale art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi.Curtea observă că în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că prezumţia de nevinovăţie (prevăzută de art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale) este încălcată "dacă, fără stabilirea legală prealabilă a culpabilităţii unui învinuit şi, îndeosebi, fără ca acesta din urmă să aibă ocazia să-şi exercite drepturile de apărare, o decizie judiciară care îl priveşte reflectă sentimentul că este vinovat" (cauza Minelli împotriva Elveţiei, 1983) sau dacă afirmaţiile făcute de unii oficiali publici despre investigaţii penale în curs încurajează publicul să creadă în vinovăţia suspectului şi judecă valoarea faptelor anterior unei decizii pronunţate de autoritatea judecătorească competentă (cauza Allenet de Ribemont împotriva Franţei, 1995).Curtea constată că luarea măsurii suspendării din funcţia de executor judecătoresc de către ministrul justiţiei, din oficiu sau la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, nu este de natură a prejudeca fondul cauzei penale şi nici nu reprezintă o anticipare a unei pedepse, această măsură dispunându-se datorită trimiterii în judecată penală a executorului judecătoresc, iar nu ca urmare a înlăturării prezumţiei de nevinovăţie. De altfel, prin luarea măsurii suspendării din funcţie ca urmare a trimiterii în judecată penală nu i se impută inculpatului săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, iar prezumţia de nevinovăţie operează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.De asemenea, Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 188/2000, executorii judecătoreşti îndeplinesc un serviciu de interes public, iar actele acestora sunt de autoritate publică. Prin urmare, luarea măsurii suspendării din funcţie a executorului judecătoresc în cazul în care acesta a fost reţinut, arestat preventiv sau trimis în judecată penală este justificată de necesitatea preîntâmpinării prejudicierii imaginii şi prestigiului acestei profesii, a evitării unor perturbări în derularea în condiţii corespunzătoare a activităţii executorilor judecătoreşti, precum şi de interesul apărării încrederii cetăţenilor în activitatea acestora. De altfel, Curtea observă că dispoziţiile art. 15 lit. d) teza a doua din Legea nr. 188/2000 prevăd că poate fi executor judecătoresc persoana care „se bucură de o bună reputaţie”, iar exercitarea în continuare a funcţiei de executor judecătoresc în condiţiile trimiterii în judecată penală este de natură a impieta asupra reputaţiei persoanei respective.În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei a prevederilor constituţionale ale art. 154 alin. (1), Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, având în vedere că dispoziţiile legale criticate nu încalcă nici o normă sau nici un principiu constituţional.Referitor la compararea de către autorul excepţiei a prevederilor legale privind luarea măsurii suspendării din funcţie a poliţiştilor cu cele referitoare la luarea aceleiaşi măsuri faţă de executorii judecătoreşti, Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative, eventualele probleme privind lipsa coordonării legislative revenind autorităţii legiuitoare. Totodată, Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate a autorului excepţiei raportată şi la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, astfel cum aceasta a fost formulată în faţa Curţii prin notele scrise depuse în şedinţa de judecată, întrucât instanţa de contencios constituţional este sesizată numai prin încheierea instanţei de judecată şi în ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate ridicate de autorul excepţiei.De asemenea, Curtea constată că în materia luării măsurii suspendării din funcţie s-a mai pronunţat, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, prin Decizia nr. 245 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 716 din 9 august 2004. Considerentele care au stat la baza acestei soluţii a Curţii Constituţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gheorghe-Radu Danciu în Dosarul nr. 6.018/CA/2004 al Curţii de Apel Oradea Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește