DECIZIE nr. 265 din 24 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Huang Yanfen în Dosarul nr. 1.941/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul autorizat de limbă chineză, desemnat spre a asigura traducerea în cauză, dl Ioan Budura.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat nu îngrădeşte dreptul la muncă şi nu instituie discriminări, deoarece condiţiile legale impuse pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în scop de muncă sunt aceleaşi pentru toţi solicitanţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică şi se justifică prin necesitatea înlăturării evaziunii fiscale şi a fraudei în relaţiile dintre angajator-angajat-stat. Totodată, dispoziţiile de lege atacate respectă criteriile de calitate instituite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.941/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Huang Yanfen într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea dreptului de şedere în România în scopul angajării în muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi precizie în sensul prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, pentru prelungirea dreptului de şedere în România este necesară, pe de o parte, prezentarea contractului individual de muncă vizat de inspectoratul de muncă în a cărui rază îşi are sediul angajatorul, iar pe de altă parte, aceeaşi lege sancţionează angajatul în caz de neprezentare a certificatului fiscal emis angajatorului de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul public naţional. Prin urmare, condiţiile legale pentru prelungirea dreptului de şedere în România în scopul angajării în muncă sunt excesive şi discriminatorii şi îngrădesc dreptul constituţional la muncă, mai ales când neîndeplinirea acestora nu poate fi imputată solicitantului dreptului.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin dreptului la muncă şi nici nu au caracter discriminatoriu.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale, acestea reprezentând o garanţie legală stabilită în scopul asigurării unui climat de ordine în valorificarea de către titulari a drepturilor şi intereselor lor legitime.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, având următorul conţinut: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă: (…) e) certificatul de atestare fiscală emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul privind achitarea la zi a obligaţiilor către bugetul public naţional, doar la prelungirile ulterioare sau dacă între data înregistrării solicitării pentru eliberarea autorizaţiei şi data înregistrării cererii pentru eliberarea permisului de şedere au trecut mai mult de 60 de zile.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România reglementează una dintre condiţiile necesare prelungirii dreptului de şedere temporară în România în scop de muncă, şi anume prezentarea certificatului fiscal emis de administraţia finanţelor publice în a cărei rază teritorială îşi are sediul angajatorul, prin care se atestă achitarea la zi a obligaţiilor sale către bugetul public naţional.Curtea constată că textul legal criticat nu cuprinde norme de natură să aducă atingere dreptului la muncă sau principiului nediscriminării. Aceasta deoarece, pe de o parte, condiţiile prevăzute de lege se aplică în egală măsură tuturor celor vizaţi de ipoteza normei criticate, iar pe de altă parte, nu afectează, ci, dimpotrivă, reglementează cadrul juridic pentru exercitarea dreptului la muncă. Dreptul prevăzut de art. 41 din Constituţie nu este unul absolut, deoarece acesta trebuie exercitat în formele şi modalităţile prevăzute de lege, cu respectarea condiţiilor specifice fiecăreia dintre ele, fără ca aceasta să aibă semnificaţia îngrădirii lui. Dreptul la muncă include libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupaţiei şi libertatea alegerii locului de muncă, dar nu exonerează titularul acestui drept subiectiv de la obligaţia respectării prevederilor legale aplicabile, după caz, fiecăruia dintre domeniile alese pentru exercitarea dreptului.Cât priveşte condiţia prevăzută de art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea constată că aceasta se justifică prin specificul obiectului de reglementare: acordarea prelungirii dreptului de şedere temporară în România străinilor, în scop de muncă. Solicitarea certificatului fiscal prin care se atestă achitarea la zi de către angajator a obligaţiilor sale către bugetul public naţional constituie astfel o măsură de preîntâmpinare a evaziunii fiscale şi a fraudei, pentru ca relaţiile dintre angajat şi angajator, pe de o parte, şi angajator-stat, pe de altă parte, să se desfăşoare în condiţii legale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Huang Yanfen în Dosarul nr. 1.941/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește