DECIZIE nr. 265 din 22 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu – preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 24.772/212/2010 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 254D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.105/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 24.772/212/2010, Judecătoria Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu – preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 contravin prevederilor constituţionale ale art. 120, care reglementează principiul descentralizării, ca principiu de bază în organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale. Astfel, impunerea, prin textul de lege criticat, a obţinerii de către autorităţile administraţiei publice locale a unui aviz din partea autorităţii administraţiei publice centrale în cazul contractării sau garantării de împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale contravine prevederilor constituţionale invocate.Judecătoria Constanţa – Secţia civilă nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, nici în urma intervenţiei Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Principiul autonomiei locale nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi adoptate pentru protejarea intereselor naţionale. Principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării. În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 122 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Consiliul judeţean funcţionează în condiţiile legii", precum şi prevederile constituţionale ale art. 138 alin. (4), care stabilesc că "Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 63 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, din motivarea autorului excepţiei reiese că acesta este nemulţumit de dispoziţiile art. 61 alin. (3). Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 18 iulie 2006, cu următorul conţinut: „Autorităţile administraţiei publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi în condiţiile alin. (1), potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 120 referitor la principiile de bază ale administraţiei publice locale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 120 din Constituţie consacră principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, şi anume descentralizarea, autonomia locală şi deconcentrarea serviciilor publice, principii care se regăsesc atât în activitatea fiecărei autorităţi comunale, orăşeneşti sau judeţene, cât şi în raporturile dintre aceste autorităţi. Principiul autonomiei locale se realizează prin activitatea consiliilor locale, a primarilor, a consiliilor judeţene şi a preşedinţilor acestora, aleşi în condiţiile legii, potrivit atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Astfel cum este definită autonomia publică locală prin legea specială în cuprinsul art. 3, aceasta constă în „dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii”.Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, că principiul autonomiei locale „nu presupune totală independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale”. De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 120-122 din Constituţie „se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu”. Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale, în acest sens fiind prevederile art. 121 alin. (2) din Constituţie , potrivit cărora „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe”, precum şi prevederile constituţionale ale art. 137 alin. (1), referitoare la formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale autorităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, precum şi prevederile art. 138 alin. (4) din Constituţie, care stabilesc că „Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii”.Astfel, Curtea constată că principiul autonomiei locale nu trebuie absolutizat, unităţile administrativ-teritoriale trebuind să îşi desfăşoare activitatea în limitele şi în condiţiile legii, neputându-se sustrage supravegherii autorităţilor centrale. Reglementarea prin textul de lege criticat a obligaţiei autorităţilor administraţiei publice locale de a obţine avizul comisiei de autorizare a împrumuturilor locale pentru a putea contracta sau garanta împrumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu şi lung, pentru realizarea de investiţii publice de interes local, precum şi pentru refinanţarea datoriei publice locale vine să dea expresie dispoziţiilor constituţionale referitoare la autonomia locală.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, excepţie ridicată de Nicuşor Daniel Constantinescu – preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 24.772/212/2010 al Judecătoriei Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește