DECIZIE nr. 265 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mariben Maican” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 6.919/231/2006 (nr. vechi 1.658/2006) al Judecătoriei Focşani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.919/231/2006 (nr. vechi 1.658/2006), Judecătoria Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Mariben Maican” – S.R.L. din Focşani cu prilejul soluţionării plângerii contravenţionale formulate împotriva Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 1.475 din 8 februarie 2006, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vrancea.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. În acest sens, arată că prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 16 din Legea nr. 53/2003 sunt contradictorii, întrucât prevăd atât obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, cât şi posibilitatea de a nu-l încheia în această formă. De asemenea, consideră că obligaţia de a încheia contractul în formă scrisă şi sancţiunea corelativă încalcă dreptul la muncă al cetăţenilor şi creează o serie de dificultăţi angajatorului, care trebuie să semneze contractul de muncă din prima zi în care salariatul se prezintă la muncă. În sfârşit, arată că salariatul riscă desfacerea contractului de muncă pentru necompetenţă profesională în situaţia încheierii lui în formă scrisă.Judecătoria Focşani consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că obligaţia încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă este justificată de raţiuni de protecţie a ambelor părţi, în sensul cunoaşterii reciproce a drepturilor şi obligaţiilor ce derivă din raportul de muncă şi a posibilităţii dovedirii clauzelor contractuale convenite de părţi înainte de începerea prestării activităţii de către salariat. De asemenea, arată că nu există nicio contrarietate între prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 16 din Legea nr. 53/2003 şi consideră că aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de interpretarea şi aplicarea legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 3 şi 73 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea şi completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 371/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1147 din 19 decembrie 2005.În prezent, textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.(2) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă."; … – Art. 276 alin. (1) lit. e): "(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte:[…]e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi valoarea cumulată de 100.000 lei." … În opinia autorului excepţiei textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă," şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) ce instituie obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie obligaţia pentru angajator de a încheia contractul de muncă în formă scrisă şi sancţionează nerespectarea acestei obligaţii. De asemenea, autorul excepţiei consideră că legea este contradictorie din moment ce instituie atât această obligaţie, dar şi posibilitatea de a nu încheia contractul într-o formă scrisă.În ceea ce priveşte primul aspect al criticii, Curtea constată că problema constituţionalităţii obligaţiei angajatorului de a încheia contractul individual de muncă în formă scrisă a mai fost analizată, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi cu alte prilejuri. Astfel, prin Decizia nr. 655 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006, Curtea a statuat că „răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salariată.Prevederea obligaţiei încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă, precum şi sancţionarea neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul dreptului la muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului."Întrucât nu s-au evidenţiat elemente sau motive noi, care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele deciziei citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte al doilea aspect de neconstituţionalitate invocat de autorul excepţiei, referitor la pretinsa contradicţie din prevederile alin. (1) şi (2) ale art. 16 din Legea nr. 53/2003, Curtea observă că acesta reprezintă o problemă de interpretare şi aplicare a legii, ce revine competenţei instanţei de judecată, iar nu instanţei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mariben Maican” – S.R.L. din Focşani în Dosarul nr. 6.919/231/2006 (nr. vechi 1.658/2006) al Judecătoriei Focşani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește