DECIZIE nr. 265 din 16 octombrie 2002

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată în Dosarul nr. 4.890/2001 al Judecătoriei Pitesti de Societatea Comercială „IND. COMPLEX C.F.” – S.A. din Pitesti (în prezent Societatea Comercială „Metabet C.F.” – S.A. – conform Rezoluţiei nr. 15.104 din 19 iunie 2002, emisă de Oficiul registrului comerţului al judeţului Arges).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 septembrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 9 octombrie 2002 şi apoi la 16 octombrie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.890/2001, Judecătoria Pitesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 69/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „IND. COMPLEX C.F.” – S.A. din Pitesti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "Legea nr. 69/2000 dispune, în dispreţul art. 41 din Constituţie, ca imobilele dobândite de societăţile comerciale, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, se reintegrează fără plata în patrimoniul Direcţiilor Judeţene pentru Tineret şi Sport, or nimeni nu poate fi expropriat decât cu o prealabilă şi dreapta despăgubire. Legea nr. 69/2000 încalcă, totodată, principiul egalităţii titularilor dreptului de proprietate, indiferent de forma de proprietate, şi obligaţia de a despăgubi pe proprietar în cazul modificării regimului juridic al bunului”.Judecătoria Pitesti considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "nu exista nici o contradictie între dispoziţiile art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 69/2000 şi prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului a aparţinut în permanenta statului, iar ceea ce s-a înstrăinat şi se tinde a se readuce în patrimoniul acestuia este doar un atribut al dreptului de proprietate, respectiv folosinţă şi nu dreptul de proprietate propriu-zis”. În acest sens, instanţa arata ca prin Hotărârea nr. 923 din 30 iulie 1974 a Consiliului de Miniştri a fost transmisă fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizica şi Sport numai folosinţă gratuita a terenului în cauza.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi 80 din Legea nr. 69/2000 este neîntemeiată, apreciind ca „nu se poate vorbi de o încălcare a proprietăţii private, deoarece bazele sportive au aparţinut statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, fie în domeniul public, fie în domeniul privat, cu unicul scop de a realiza activităţile de interes naţional sprijinite de stat – educaţia fizica şi sportul -, fapt care determina, alături de necesitatea obţinerii aprobării Ministerului Tineretului şi Sportului şi garanţia constituirii altor baze sportive similare”. Se mai arata ca, în situaţia data, scopul bazelor sportive determina condiţia constituirii altor baze sportive în cazul desfiinţării sau schimbării destinaţiei celor existente. Prin prevederile sale şi alin. (2) al art. 79 din Legea nr. 69/2000 se circumscrie aceluiaşi scop, fapt ce conduce la soluţia ca şi societăţilor comerciale ce au dobândit active patrimoniale destinate activităţii sportive care au aparţinut statului sa li se aplice prevederile alin. (1) al art. 79 din lege. În speta, dreptul de proprietate a fost circumscris scopului bazelor sportive ce cad sub incidenţa legii, fapt care nu face altceva decât sa conducă la ideea ca art. 41 alin. (1) din Constituţie este respectat. De asemenea, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca nici alin. (2) al art. 41 din Legea fundamentală nu este încălcat, întrucât, deşi Ministerul Tineretului şi Sportului este organul administraţiei publice centrale care coordonează activitatea din domeniul educaţiei fizice şi sportului, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta lege, el nu poate fi tratat ca un simplu titular, principiul protecţiei proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular, statuat în Constituţie, negasindu-şi aplicarea decât în raporturile dintre cetăţeni. Referitor la neconstituţionalitatea art. 80 din Legea nr. 69/2000, în raport cu art. 41 alin. (3) din Constituţie, se arata că nu se poate vorbi despre o încălcare a dispoziţiilor cu privire la expropriere, în sensul avut în vedere în Legea fundamentală, întrucât ministerul în cauza este succesorul în drepturi, iar justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. Cu privire la imobilele care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social, se arata ca reintegrarea lor se face fără plata, deoarece este vorba de bunuri dobândite cu alt titlu, nu cu titlu de proprietate, situaţie în care nu se poate vorbi de vreo expropriere.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila. Se arata ca excepţia "nu poate fi ridicată decât cu privire la dispoziţiile art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, singurele de care depinde soluţionarea cauzei. Aceste prevederi nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, prevăzut de dispoziţiile art. 41 din Constituţie, care nu au incidenţa asupra excepţiei”. Se invoca, de asemenea, dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, conform cărora „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”. Aspectele invocate în susţinerea excepţiei privesc, potrivit punctului de vedere al Guvernului, modul de aplicare a dispoziţiilor art. 80 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 69/2000, ceea ce nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 şi 80 din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 9 mai 2000.Curtea constata ca soluţionarea cauzei – având ca obiect "revendicare, pretenţii şi anulare certificat" – nu depinde de întreg ansamblul normelor legale criticate, astfel încât, având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea decide numai asupra constituţionalităţii unor dispoziţii legale în vigoare de care depinde soluţionarea pricinii, urmează ca, în temeiul alin. (6) al aceluiaşi articol, sa respingă, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate cu referire la dispoziţiile art. 79 şi ale art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea nr. 69/2000. Aceste texte se referă la schimbarea destinaţiei sau desfiinţarea unor baze sportive aparţinând domeniului public, închirierea bunurilor, inclusiv a terenurilor aflate în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului, şi la reintegrarea bazei materiale proprii de către alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale, precum şi la posibilitatea transferării în domeniul public al comunelor, oraşelor sau judeţelor a patrimoniului din domeniul public al statului aflat în administrarea Ministerului Tineretului şi Sportului.Curtea retine ca având legătură cu dezlegarea cauzei doar dispoziţiile alin. (1), (2), (5), (6) şi (7) ale art. 80 din Legea nr. 69/2000. În consecinţa, controlul de constituţionalitate se va limita la aceste prevederi legale, care au următorul conţinut: „(1) Baza materială pentru activitatea sportiva, aflată în patrimoniul statului şi în folosinţă fostului Consiliu Naţional pentru Educaţie Fizica şi Sport la data de 22 decembrie 1989, se reintegrează în patrimoniul succesorului în drepturi, Ministerul Tineretului şi Sportului.(2) Predarea-preluarea se face pe bază de protocol. Justa despăgubire se acordă, după caz, de Guvern. În acelaşi timp se reintegrează fără plata şi imobilele care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, cu modificările şi completările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora. Reintegrarea se face pe bază de protocol.[…] … (5) Deţinătorii de bunuri prevăzute la alin. (1) şi (2), care urmează să fie reintegrate în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului, sunt obligaţi sa pună la dispoziţie imputernicitilor Ministerului Tineretului şi Sportului toate documentele care atesta proprietatea, evidentele contabile, precum şi documentele necesare în vederea înregistrării. Ministerul Tineretului şi Sportului, prin împuterniciţii săi, va acţiona în justiţie persoanele juridice sau fizice care refuza semnarea protocoalelor şi predarea documentelor de proprietate. Aceste acţiuni sunt scutite de taxa de timbru. … (6) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Tineretului şi Sportului se face în cartea funciară, cu scutirea de la plata taxelor prevăzute de lege. … (7) Acţiunile în justiţie formulate de Ministerul Tineretului şi Sportului şi de direcţiile pentru tineret şi sport judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea prevederilor alin. (1) şi (2) sunt scutite de taxa de timbru." … Autorul excepţiei susţine ca aceste texte de lege sunt neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 41 alin. (1)-(3) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, ocrotirea în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular, precum şi la faptul ca exproprierea se poate face numai pentru o cauza de utilitate publică şi cu dreapta şi prealabilă despăgubire.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca din cuprinsul încheierii de sesizare ca şi din motivarea excepţiei rezultă ca, în realitate, problema de fapt, esenţială pentru soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, de care depinde caracterizarea dreptului pe care îl invoca autorul excepţiei, este aceea dacă imobilul în cauza a fost primit cu titlu de folosinţă sau de închiriere, ori dacă l-a primit în administrare, înainte de anul 1989.Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”.Stabilirea acestei situaţii de fapt, de care depinde caracterizarea dreptului autorului excepţiei, nu intra însă în competenţa Curţii Constituţionale, ci este de resortul instanţei de judecată. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevăd ca „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept […]”.În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, prin decizii definitive şi obligatorii, ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, deciziile: nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997; nr. 158 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, şi nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 decembrie 1997.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, aceasta soluţie îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi privind art. 80 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 69/2000,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi ale art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, excepţie ridicată de Societatea Comercială „IND. COMPLEX C.F.” – S.A. din Pitesti în Dosarul nr. 4.890/2001 al Judecătoriei Pitesti.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 alin. (1), (2), (5), (6) şi (7) din Legea nr. 69/2000, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2002.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina GeanguOPINIE SEPARATĂPrin Decizia nr. 265 din 16 octombrie 2002 Curtea Constituţională a respins, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 şi ale art. 80 alin. (3), (4), (8)-(15) din Legea nr. 69/2000 şi ca neîntemeiată excepţia privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 80 alin. (1), (2), (5), (6) şi (7) din aceeaşi lege. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 80 alin. (2) teza a doua, soluţia de respingere a excepţiei s-a adoptat cu votul majorităţii membrilor Curţii, soluţie pe care o apreciem ca fiind gresita.În considerentele deciziei se motiveaza doar inadmisibilitatea excepţiei în integralitatea sa, reţinându-se ca soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate depinde de o problemă de fapt, care caracterizează dreptul invocat de autorul excepţiei, şi anume problema "dacă imobilul în cauza a fost primit cu titlu de folosinţă sau de închiriere, ori dacă l-a primit în administrare, înainte de anul 1989", iar stabilirea situaţiei de fapt nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci în atribuţiile exclusive ale instanţelor judecătoreşti.Într-adevăr, sub aspectul incidentei şi al efectelor dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, este necesară stabilirea împrejurării dacă bunurile din litigiu au făcut parte „din patrimoniul societăţii comerciale” ori „au fost dobândite cu alt titlu”, ceea ce constituie o problemă de fapt, care trebuie cercetata şi determinata de către instanţa judecătorească. Observam însă ca art. 80 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 69/2000 nu distinge în acest sens, dispunând, în mod categoric, ca „În acelaşi timp se reintegrează fără plata şi imobilele care, conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, cu modificările şi completările ulterioare, au trecut în patrimoniul unor societăţi comerciale, indiferent de statutul capitalului social al acestora”.Aceasta dispoziţie legală ridica o singura problema de fapt, aceea dacă bunurile respective au intrat sau nu în patrimoniul societăţii comerciale. Textul, făcând trimitere în mod expres la art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, pe baza căruia bunurile au trecut în patrimoniul societăţii comerciale, vizează toate situaţiile, nu numai cele în care societatea comercială a dobândit bunurile cu alt titlu. În aceasta din urma situaţie nici nu se putea invoca dobândirea dreptului de proprietate. În consecinţa, Curtea trebuia sa retina şi să se pronunţe asupra intelesului contrar Constituţiei al dispoziţiei legale examinate.Prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 au constituit un titlu legal pentru dobândirea dreptului de proprietate al societăţilor comerciale asupra bunurilor din patrimoniul lor. Astfel, bunurile respective au devenit proprietatea privată a societăţilor comerciale, componente ale capitalului lor social. Iniţial toate societăţile comerciale vizate de Legea nr. 15/1990 au fost constituite cu capital integral de stat, iar apoi, prin procesul de privatizare, au devenit societăţi comerciale cu capital integral sau parţial privat, iar la vânzarea acţiunilor au fost determinate, printre altele, şi valoarea capitalului social, precum şi natura bunurilor care compun capitalul.În opinia noastră, o dispoziţie legală prin care se prevăd, în mod obligatoriu şi necondiţionat, scoaterea unor bunuri din patrimoniul societăţilor comerciale şi transferul lor în patrimoniul altui titular al proprietăţii private, chiar dacă acesta este succesorul de drept al unui fost titular, dar de la care au fost trecute bunurile respective în proprietatea unor societăţi comerciale, pe baza unui titlu legal, este contrară prevederilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de proprietate; la ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular; precum şi la condiţiile exproprierii, din art. 41 alin. (1) teza întâi, alin. (2) teza întâi şi alin. (3).Judecător,Kozsokar Gabor––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește