DECIZIE nr. 265 din 12 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Media Group Gazeta" – S.R.L. şi Camelia Bărbuţu în Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.922/2005, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Media Group Gazeta" – S.R.L. şi Camelia Bărbuţu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul legal criticat contravine dispoziţiei constituţionale potrivit căreia legea stabileşte delictele de presă. Or, la data iniţială a promulgării Legii fundamentale, răspunderea pentru delictele de presă nu era reglementată de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constituţiei Codul penal nu prevedea vreo dispoziţie referitoare la răspunderea pentru delictele de presă, ci numai la răspunderea civilă. De altfel, noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare la un an de la data publicării, a înlăturat pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de calomnie, deoarece această faptă nu prezintă un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.Judecătoria Craiova opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 30 alin. (8) şi art. 20 ale Legii fundamentale. Motivarea formulată de părţi în sensul că delictele de presă ar atrage doar răspunderea civilă nu este temeinică şi legală, atât timp cât cele două fapte, de insultă şi calomnie, sunt reglementate în mod expres ca infracţiuni în partea specială a Codului penal.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare garantată de art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit căruia acest drept nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a unei persoane şi dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al libertăţii de exprimare nu justifică o asemenea atingere. De altfel, toate prevederile din Constituţie şi din actele internaţionale prin care se consacră libertatea de exprimare cuprind precizarea că această libertate nu poate fi absolută, ea putând suferi restrângeri în măsura în care sunt necesare pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor altora.Prin incriminarea insultei şi calomniei legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul şi exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile şi libertăţile celorlalţi. Totodată, stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilă cu libertatea de exprimare atât timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei şi demnităţii persoanei.Nu se poate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 20 din Legea fundamentală şi art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece textul constituţional cuprinde două reguli care privesc transpunerea în practică a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a căror interpretare şi aplicare se face în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte şi care acordă prioritate reglementărilor internaţionale în situaţia în care s-ar ivi nepotriviri, contradicţii, conflicte între ele şi reglementările interne. Această prioritate este acordată numai în domeniul drepturilor omului. De altfel, în concordanţă cu cele de mai sus, şi prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stabilesc posibilitatea limitării libertăţii de exprimare.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu poate fi reţinută critica potrivit căreia prevederile art. 205 şi art. 206 din Codul penal încalcă dispoziţiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentală, întrucât răspunderea penală este întemeiată pe principiul legalităţii incriminării. Insulta şi calomnia sunt infracţiuni contra demnităţii, iar demnitatea omului este nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constituţie printre valorile supreme garantate de Legea fundamentală. Această garantare se înfăptuieşte şi prin incriminarea şi sancţionarea penală a faptelor prin care se aduce atingere demnităţii.Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 şi 206 din Codul penal faţă de art. 20 din Constituţie şi art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu poate fi primită, deoarece incriminarea acestor fapte ca infracţiuni dă expresie restrângerii exerciţiului dreptului la exprimare, prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice. De altfel, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi art. 206 din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 205: Insulta:"Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă.Aceeaşi pedeapsă se aplică şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.";– Art. 206: Calomnia:"Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (8) teza finală, potrivit cărora Delictele de presă se stabilesc prin lege, şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 183 din 22 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 15 mai 2004, şi, respectiv, prin Decizia nr. 139 din 10 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 25 aprilie 2005, în cauze în care, de asemenea, se indica încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acele decizii, Curtea a constatat că textele legale criticate sunt în deplină concordanţă cu Legea fundamentală, statuând că dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal incriminează şi sancţionează faptele de insultă şi calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţită de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodată, acest drept permite cetăţenilor să participe la viaţa socială, politică şi culturală, manifestându-şi gândurile, opiniile, credinţele etc. Dar această libertate nu poate fi absolută şi, ca atare, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, este supusă unor coordonate juridice expres prevăzute de lege. De aceea, înlăuntrul acestor coordonate menite a preîntâmpina abuzul în exerciţiul libertăţii de exprimare, legiuitorul a incriminat infracţiunea de calomnie.În plus, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora […]."Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea mai constată că autorii excepţiei solicită, de fapt, definirea conceptului de delict de presă şi, ca o consecinţă imediată, reconsiderarea practicii instanţelor de judecată în aplicarea şi interpretarea celor două infracţiuni de insultă şi calomnie ca fapte antisociale cu un grad de pericol social diminuat, care nu justifică limitările existente în cele două texte legale criticate, de vreme ce acestea nu ar putea face parte din categoria delictelor de presă. Or, aşa cum s-a arătat mai sus, prevederile legale supuse controlului nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale şi convenţionale invocate, iar celelalte aspecte nu sunt de resortul instanţei de control constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Media Group Gazeta" – S.R.L. şi Camelia Bărbuţu în Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecătoriei Craiova.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește