DECIZIE nr. 264 din 24 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ioan Brânduşe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecătoriei Arad, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.008D/2008 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.247D/2008 şi în Dosarul nr. 1D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.793/55/2007, respectiv de Francisc Ursei în Dosarul nr. 3.394/108/2008 ale Tribunalului Arad – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1D/2009 şi nr. 2.247D/2008 la Dosarul nr. 2.008D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Actul normativ criticat nu aduce atingere liberului acces la justiţie, aşa cum susţin autorii excepţiei, ci, dimpotrivă, reprezintă concretizarea acestui drept, care însă nu implică şi gratuitatea sa. Sub aspectul limitei maxime reglementate pentru acordarea sumelor de bani cu titlu de ajutor public judiciar, se arată că aceasta este expresia opţiunii legiuitorului, fără a încălca însă normele constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10467.1/55/2007, respectiv prin încheierile din 28 octombrie 2008 şi 22 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.793/55/2007 şi nr. 3.394/108/2008, Judecătoria Arad, respectiv Tribunalul Arad – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Ioan Brânduşe, respectiv de Faur Nistor Isai şi Francisc Ursei în cauze civile în cadrul cărora aceştia au formulat cereri de acordare a ajutorului public judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc accesul liber la justiţie şi la petiţionare al reclamanţilor care, datorită mijloacelor financiare limitate, nu pot plăti taxele judiciare de timbru aferente cererilor lor, astfel că nu pot beneficia de exercitarea dreptului la un proces echitabil şi de celelalte garanţii procedurale pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime, suferind în acelaşi timp o discriminare pe criterii de avere. În plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul excepţiei susţine că stabilirea unei limite maxime pentru acordarea ajutorului public judiciar este de natură să afecteze grav drepturile fundamentale invocate, cu încălcarea art. 53 din Constituţie. Ordonanţa abrogă prevederile art. 74-81 din Codul de procedură civilă, act normativ cu forţă juridică superioară, ceea ce contravine şi art. 115 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Constituţie, precum şi art. 108 alin. (2) din aceasta.Judecătoria Arad, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.008D/2008, apreciază că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituţională. Arată în acest sens că actul normativ criticat reglementează, la art. 7, limitări ale cuantumului ajutorului public judiciar, limitări care, chiar dacă sunt admisibile şi rezonabile, nu pot face decât obiectul unei legi, şi nu al unei ordonanţe de urgenţă, astfel că este încălcat art. 53 din Constituţie. În plus, prin faptul că ordonanţa stabileşte anumite limitări în exercitarea libertăţii de acces la justiţie, indiferent dacă aceste limitări sunt sau nu rezonabile, sunt nesocotite prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală.Tribunalul Arad – Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 2.247D/2008 şi nr. 1D/2009, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este fondată. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, actul normativ facilitează exercitarea accesului liber la justiţie – drept ce nu implică şi gratuitatea lui – prin acordarea unui ajutor public judiciar persoanelor care nu obţin venituri suficiente pentru a face faţă cheltuielilor unui proces, în limita unei sume maxime de 12 salarii minime brute pe ţară în decursul unui an.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale. Acestea nu încalcă, ci, dimpotrivă, reprezintă concretizarea dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, finalitatea reglementărilor cuprinse în actul normativ criticat este de a crea condiţii mai bune pentru valorificarea acestor drepturi, şi nu de limitare a lor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 – "Egalitatea în drepturi" şi ale art. 21 – "Accesul liber la justiţie" din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul excepţiei mai invocă şi următoarele dispoziţii: art. 1 alin. (4) şi (5), art. 11, 20, 24, 48, 51, 53, art. 115 alin. (1), (6), (7) şi (8), art. 108 alin. (2) şi (3) şi art. 148 din Constituţie, art. 1, 5, 8, 10, 13, 14, 17, 18 şi 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la Convenţie şi "normele comunitare adoptate prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Carta Drepturilor Fundamentale”.Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că aceasta urmează să fie respinsă ca neîntemeiată, având în vedere cele ce urmează:Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii”. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii.Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. De altfel, Curtea observă că susţinerile autorilor excepţiei pornesc de la o abordare greşită a conceptului de acces liber la justiţie, şi anume în sensul că acesta ar implica gratuitatea realizării actului de justiţie. Or, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. Prin Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, Curtea a reţinut că nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi niciun alt text din convenţii sau tratate la care România este parte nu instituie vreo interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, urmând ca aceste cheltuieli să fie în final recuperate de la partea căzută în pretenţii.Aşa fiind, Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate potrivit căreia stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, este de natură a împiedica accesul liber la justiţie, exercitarea dreptului la un proces echitabil sau că instituie discriminări pe criterii de avere.Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.În ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată în Dosarul nr. 2.247D/2008, Curtea constată că, prin Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 8 şi 53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, controlul de constituţionalitate fiind raportat, cu acel prilej, la temeiuri şi critici de neconstituţionalitate asemănătoare, formulate, de altfel, de acelaşi autor al excepţiei ca şi în acest dosar. În plus, în prezenta cauză, autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 108 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care însă nu au incidenţă, deoarece aceste prevederi se referă la actele Guvernului hotărâri şi ordonanţe, emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi nu la ordonanţa de urgenţă. Cu privire la dispoziţiile art. 115 alin. (1), (7) şi (8) din Legea fundamentală, de asemenea invocate, Curtea constată că nici acestea nu au incidenţă în cauză.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, faţă de art. 24 din Legea fundamentală, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al dreptului la apărare, părţile având posibilitatea de a formula apărările necesare, în condiţiile legii. Totodată, critica de neconstituţionalitate a actului atacat, prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituţie, nu poate fi primită, întrucât prin finalitatea sa nu afectează drepturile şi libertăţile fundamentale, ci, dimpotrivă, asigură condiţii mai bune pentru exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiţie.În sfârşit, Curtea nu poate reţine nici pretinsa contradicţie dintre prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 şi acte sau norme ale unor acte juridice internaţionale în materia drepturilor omului, aplicabile României, la care face referire autorul excepţiei în Dosarul nr. 2.247D/2008, întrucât acesta doar le enunţă şi nu arată concret în ce anume constă această contradicţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Ioan Brânduşe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecătoriei Arad, respectiv de Faur Nistor Isai şi Francisc Ursei în dosarele nr. 2.793/55/2007 şi nr. 3.394/108/2008 ale Tribunalului Arad – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește