DECIZIE nr. 264 din 15 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Onedil” – S.A. din Onesti în dosarele nr. 654/2002, nr. 668/2002 şi nr. 1.709/2002 ale Tribunalului Bacau.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 163C/2002 şi 192C/2002 la Dosarul nr. 162C/2002, având în vedere ca părţile sunt aceleaşi, precum şi ca exista o strânsă legătură în ceea ce priveşte obiectul şi cauza fiecăreia dintre aceste pricini. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexarii, pentru aceleaşi considerente. Faţa de aceste sustineri, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor indicate mai sus la Dosarul nr. 162C/2002.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor, sunt aplicabile persoanelor fizice, nu şi persoanelor juridice, iar dispoziţiile constituţionale ale art. 54, referitoare la exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu buna-credinţa, nu au legătură cu dispoziţiile criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 25 martie 2002, pronunţate în dosarele nr. 668/2002 şi nr. 1.709/2002, precum şi prin Încheierea din 27 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 654/2002, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Onedil” – S.A. din Onesti în litigii cu Primăria Municipiului Onesti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, sunt discriminatorii faţă de justiţiabili, „în măsura în care o hotărâre judecătorească, deşi executorie, […] a fost pusă în executare prin organele proprii ale primăriei, fără a respecta prevederile legale, respectiv cele privind executarea unor astfel de sentinţe, chiar cele ale O.G. 11/1996 care arata ca prevederile sale se completează cu cele ale Codului de procedura civilă”. Astfel, a fost incalcata competenţa legală a executorilor judecătoreşti, reglementată prin Legea nr. 11/1996. Este criticat modul de administrare a justiţiei de către instanţa de fond, care, în situaţia în care ar fi atasat dosarul de executare, ar fi putut observa ca în el era depusa o fotocopie a deciziei legalizate, care nu era investită cu formula executorie şi care, deci, nu putea constitui titlu executoriu care să justifice executarea silită. Astfel, se apreciază ca prevederea legală creează discriminări şi generează abuzuri în exercitarea unor drepturi, contravenind astfel dispoziţiilor art. 16 şi 54 din Constituţie.Tribunalul Bacau apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "prin crearea unor organe proprii de executare Ministerul Finanţelor, prin organele de executare proprii ale direcţiilor generale ale finanţelor publice, recuperează creanţele bugetare, care, prin destinaţia lor, aparţin contribuabililor". Dispoziţiile art. 25 din actul normativ criticat prevăd ca executarea silită porneşte numai în baza unui titlu executoriu emis de un organ competent, potrivit legii. Din aceasta menţiune rezultă ca prevederile din legea specială se completează cu dispoziţiile Codului de procedura civilă. Mai mult, se arata ca, împotriva actelor de executare silită efectuate de organele specializate, cei lezati pot contesta legalitatea actelor de executare la instanţele de judecată.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, pentru următoarele motive:Dispoziţiile criticate nu contravin celor cuprinse în art. 16 din Constituţie, deoarece principiul egalităţii, consacrat de acesta, are în vedere cetăţeanul, în calitatea sa de persoana fizica, el nefiind aplicabil persoanelor juridice. "Atunci când persoanele fizice au calitatea de debitor faţă de bugetul de stat sau bugetul local, tuturor le sunt incidente aceleaşi prevederi legale, fără privilegii şi fără discriminări, punerea în aplicare a legii făcându-se în mod nediscriminatoriu şi impartial." Nu este intemeiata nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 54 din Constituţie referitor la exercitarea de către cetăţeni a drepturilor şi libertăţilor cu buna-credinţa, întrucât acestea nu au relevanta juridică în cauza. Cu privire la situaţia de fapt şi la aplicarea prevederilor legale se arata ca în acest domeniu competenţa aparţine instanţelor de judecată în faţa cărora părţile îşi pot valorifica drepturile.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, după cum urmează:În principal, critica formulată vizează aspecte legate de "stricta şi corecta aplicare a legii", iar nu de constituţionalitatea dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996. Astfel, asupra susţinerilor „referitoare, pe de o parte, la încălcarea competentei legale a executorilor judecătoreşti, prin faptul ca executarea silită a dispoziţiilor cu caracter civil din titlul executoriu a fost adusă la îndeplinire de organele proprii de executare ale primăriei, iar pe de altă parte, la faptul ca executarea silită a fost declansata fără ca hotărârea judecătorească sa fi fost investită cu formula executorie, urmează a se pronunţa instanţa judecătorească, în discuţie fiind aspecte legate de modul de aplicare a legii”. În secundar, prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 şi 54 din Constituţie, fiind invocată, „de fapt, trecerea la măsura executării silite fără respectarea unor cerinţe formale pe care legea le impune în acest scop, aspect ce nu are relevanta din punct de vedere al constituţionalităţii prevederii criticate”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cele ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea constata ca a fost legal sesizată, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, care au următorul cuprins: „Pentru creanţele bugetare administrate de către Ministerul Finanţelor, precum şi pentru cele gestionate de către instituţiile publice, constând în venituri stabilite prin lege, care constituie resurse ale bugetului de stat, sunt abilitate sa aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită, prevăzută de prezenta ordonanţă, organele de specialitate ale direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti şi unităţile subordonate acestora, unităţile subordonate Direcţiei Generale a Vamilor numai pentru creanţele determinate în vama, precum şi alte organe sau persoane, stabilite prin ordin al ministrului finanţelor.Creanţele trezoreriei statului, astfel cum sunt definite de reglementările legale în materie, se executa silit de către organele de specialitate competente sa gestioneze bugetul trezoreriei statului.Serviciile de specialitate ale consiliilor locale, ale Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi ale consiliilor judeţene, după caz, sunt abilitate sa aducă la îndeplinire măsurile asiguratorii şi să efectueze procedura de executare silită în vederea realizării creanţelor aparţinând bugetelor comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, după caz.Organele şi serviciile de specialitate prevăzute la alin. 1, 2 şi 3 sunt denumite în continuare organe de executare.Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizeaza şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri extrabugetare, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa prin împuterniciţi proprii, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe.Pentru creanţele bugetare prevăzute la alin. 3 şi 5 organele abilitate să efectueze procedura de executare silită vor aduce la îndeplinire şi măsurile asiguratorii.În cazul în care instituţiile publice transmit spre executare silită organelor prevăzute la alin. 1 debite reprezentând venituri extrabugetare, sumele realizate astfel se fac venit la bugetul de stat.Personalul organelor de executare, împuternicit să aplice măsurile de executare silită, îndeplineşte o funcţie ce implica exerciţiul autorităţii de stat."În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate sunt discriminatorii faţă de justiţiabili, pentru ca, pe de o parte, dispoziţiile cu caracter civil din titlul executoriu au fost executate silit de organele de specialitate ale consiliului local, incalcand astfel competenţa legală a executorilor judecătoreşti reglementată prin Legea nr. 188 din 1 noiembrie 2000, iar pe de altă parte, pentru ca s-a pornit executarea silită fără ca hotărârea judecătorească sa fi fost investită cu formula executorie, asa cum se prevede în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, cu modificările ulterioare, care stabileşte ca dispoziţiile sale se completează cu cele ale Codului de procedura civilă. Astfel, se susţine ca au fost incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi cele ale art. 54 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.Curtea Constituţională constata ca prin excepţia de neconstituţionalitate se pun în discuţie probleme referitoare la aplicarea corecta a prevederilor legale, care reglementează executarea silită de către organele de specialitate ale autorităţilor locale, precum şi aspecte privind situaţia de fapt a neinvestirii hotărârii judecătoreşti cu formula executorie înainte de pornirea executării silite. Având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională, exercitând controlul de constituţionalitate, „[…] se pronunţa numai asupra problemelor de drept […]. De asemenea, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”. Aspectele privind situaţia de fapt şi modul de aplicare a legii sunt de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, în temeiul dispoziţiilor art. 123 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Justiţia se înfăptuieşte în numele legii”. Pentru eventuala nerespectare de către organele de executare a prevederilor privind executarea silită, cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 şi în Codul de procedură civilă, autorul excepţiei are la dispoziţie căile legale de contestare.Astfel fiind, Curtea urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Onedil” – S.A. din Onesti în dosarele nr. 654/2002, nr. 668/2002 şi nr. 1.709/2002 ale Tribunalului Bacau.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește