DECIZIE nr. 264 din 12 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună în Dosarul nr. 27/Partide/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin reprezentant Ion Antonescu, şi părţile Livia Dima, Ştefan Oprea, Marcel Coandă, lipsind părţile Steluţa Safta-Lambru, Cătălina Coandă, Viorica Ştefania Oprea, Elena Lupu, Roxana Oprea şi Partidul Creştin Democrat, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că reprezentantul autorului excepţiei a depus trei cereri la dosar. În primele două cereri solicită acordarea unui nou termen de judecată, iar în a treia cerere ridică excepţia de neconstituţionalitate a unor noi texte de lege, şi anume: art. 32 alin. (5), art. 78 alin. (4), art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 100, art. 101 alin. (5), art. 104, art. 121 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi art. 269 alin. (1) din Codul de procedură civilă, precum şi art. 26, art. 30 alin. (4), art. 32 alin. (2), art. 138, art. 39 alin. (2), (4) şi (6), art. 58 alin. (4), art. 61 alin. (2), art. 64 şi art. 69 din Legea nr. 317/2004. Menţionează că neconstituţionalitatea acestor din urmă texte din Legea nr. 317/2004 a fost invocată şi în faţa instanţei de judecată.Preşedintele acordă cuvântul în legătură cu cererile formulate.Reprezentantul autorului excepţiei şi părţile prezente solicită admiterea acestor cereri.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererilor de acordare a unui nou termen de judecată. Cu privire la cererea prin care se ridică excepţia de neconstituţionalitate a unor noi texte de lege, solicită respingerea acesteia, întrucât încalcă dispoziţiile imperative ale art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Curtea respinge, ca neîntemeiate, cererile de amânare a judecării cauzei, precum şi cererea prin care se ridică excepţia de neconstituţionalitate a unor noi texte de lege, care contravine dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, susţinând oral motivele formulate prin notele scrise depuse la instanţa de judecată care a sesizat Curtea Constituţională.Părţile prezente solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, arătând că textele de lege criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, cerinţă prevăzută de alin. (1) al aceluiaşi articol.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 27/Partid/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a acestui partid politic.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia reiterează criticile formulate anterior prin numeroase excepţii de neconstituţionalitate, privind reglementările cuprinse în art. 1 alin. (2) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vânzarea spaţiilor aflate în proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) şi (3), art. 7, art. 11 alin. (3) şi (5), art. 13 alin. (2) şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, art. 21, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) şi d), art. 117 alin. 3, art. 149 şi art. 153 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, art. 49 alin. (2) şi art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Aceste texte de lege încalcă, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile următoarelor articole din Constituţie: art. 1, art. 4, art. 8, art. 10, art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 27 alin. (1), art. 28, art. 30 alin. (1), (2) şi (3), art. 31, art. 36, art. 37 alin. (1), art. 40, art. 44, art. 45, art. 46, art. 47, art. 49, art. 50, art. 51, art. 52, art. 53, art. 54, art. 55, art. 56, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1) şi (6), art. 129, art 131, art. 132, art. 133, art. 135, art. 136, art. 137, art. 142 alin. (1), art. 146, art. 148, art. 149, art. 151 şi art. 154 alin. (1).Autorul invocă, de asemenea, încălcarea următoarelor dispoziţii din acte internaţionale ori a actelor internaţionale în integralitatea lor: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Protocolul nr. 11 şi Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 1 privitor la protecţia proprietăţii, art. 3 referitor la dreptul la alegeri libere şi art. 5 privitor la raportarea la convenţie din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 8, art. 9, art. 10, art. 21, art. 28 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 2, art. 3, art. 5 şi art. 6 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum şi Capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nu invocă însă nici un motiv pe baza căruia acestea ar putea fi declarate neconstituţionale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că "noile legi de organizare judecătorească sunt în deplin acord cu cerinţele Uniunii Europene şi au ca scop reforma justiţiei, astfel că nu numai că nu îngrădesc în nici un mod accesul la justiţie, dar creează cadrul legal pentru un act de justiţie independent, conform normelor constituţionale".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia ridicată este inadmisibilă pentru următoarele motive: acelaşi autor, în aceeaşi cauză, cu aceeaşi motivare, a mai ridicat excepţii de neconstituţionalitate, vizând aceleaşi dispoziţii din Legea nr. 14/2003, Legea nr. 43/2003 şi din Legea nr. 90/2003, iar constituţionalitatea dispoziţiilor legale respective a fost constatată de Curtea Constituţională prin Deciziile nr. 119 din 25 martie 2003, nr. 65 din 24 februarie 2004, respectiv nr. 517 din 25 noiembrie 2004, aceste decizii având puterea lucrului judecat; dispoziţiile Legii nr. 92/1992 au fost abrogate expres prin prevederile cuprinse în Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004; textele de lege criticate din Legea nr. 303/2004, Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 317/2004 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia, iar autorul acesteia nu a motivat, în nici un fel, în ce constă neconstituţionalitatea acestora.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi ale Legii nr. 317/2004 sunt constituţionale. Astfel, nu poate fi reţinută neconstituţionalitatea prevederilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004, faţă de art. 21 din Constituţie, deoarece „accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus nici unei condiţionări”.Nici termenul de prescripţie de un an a dreptului la acţiune împotriva magistratului care a săvârşit o eroare judiciară cauzatoare de prejudicii nu încalcă dreptul părţilor de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil. Aşadar, dispoziţiile referitoare la organizarea judiciară şi la Consiliul Superior al Magistraturii nu contravin, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei şi ale părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Din examinarea încheierii de sesizare se observă că instanţa de judecată a dispus sesizarea Curţii Constituţionale numai cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi a dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.Curtea reţine că textele de lege criticate reglementează: modul în care se stabileşte ţinuta vestimentară a magistraţilor în timpul şedinţei de judecată; exercitarea dreptului persoanei vătămate la repararea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale şi termenul de prescripţie a dreptului la acţiune; modul în care se stabileşte ţinuta vestimentară a grefierilor în timpul şedinţei de judecată; gestionarea bugetelor curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate şi ale judecătoriilor, respectiv organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii.Fără a formula argumente din care să rezulte motivele de neconstituţionalitate, autorul excepţiei invocă încălcarea următoarelor articole din Constituţie: art. 1 privitor la statul român, art. 4 privitor la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 8 referitor la pluralism şi partidele politice, art. 10 privitor la relaţii internaţionale, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 27 alin. (1) referitor la inviolabilitatea domiciliului, art. 28 privitor la secretul corespondenţei, art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare, alin. (2) privitor la interzicerea cenzurii şi alin. (3) referitor la libertatea presei, art. 31 privitor la dreptul la informaţie, art. 36 privitor la dreptul de vot, art. 37 alin. (1) privitor la dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la dreptul de asociere, art. 44 privitor la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 46 privitor la dreptul de moştenire, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 49 privitor la protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 50 referitor la protecţia persoanelor cu handicap, art. 51 privitor la dreptul de petiţionare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 referitor la fidelitatea faţă de ţară, art. 55 privitor la apărarea ţării, art. 56 privitor la contribuţii financiare, art. 57 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 alin. (2) privitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti şi (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative, art. 129 privitor la folosirea căilor de atac, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public, art. 132 referitor la statutul procurorilor, art. 133 privitor la rolul şi structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 135 privitor la economia României, art. 136 privitor la proprietate, art. 137 privitor la sistemul financiar, art. 142 alin. (1) referitor la Curtea Constituţională, art. 146 privitor la atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 148 privitor la integrarea în Uniunea Europeană, art. 149 referitor la aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord, art. 151 privitor la procedura de revizuire a Constituţiei şi art. 154 alin. (1) privitor la conflictul temporal de legi.Autorul invocă, de asemenea, încălcarea următoarelor dispoziţii din acte internaţionale ori a actelor internaţionale în integralitatea lor: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Protocolul nr. 11 şi Protocolul nr. 12 adiţionale la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 1, art. 3 şi art. 5 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; art. 8, art. 9, art. 10, art. 21, art. 28 şi art. 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului; Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; art. 2, art. 3, art. 5 şi art. 6 din Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare, precum şi Capitolul IV "Solidaritate" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de reînregistrare a Partidului Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună. Aşadar, faţă de obiectul cauzei, Curtea apreciază că nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu are legătură cu soluţionarea acesteia. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (2) şi ale art. 94 alin. (4) şi (8) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, ale art. 109 alin. (2) şi ale art. 118 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi ale Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Partidul Solidarităţii Democratice pentru Şanse Egale şi o Societate mai Bună în Dosarul nr. 27/Partide/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește