DECIZIE nr. 263 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Băsescu, Georgeta Silişteanu şi Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.664/30/2006 al Tribunalului Timiş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.664/30/2006, Tribunalul Timiş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Băsescu, Georgeta Silişteanu şi Viorel Sandu într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva sentinţei pronunţate în baza art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.În motivarea excepţiei autorii acesteia apreciază că privarea de exercitarea căii de atac sau exercitarea acesteia odată cu fondul aduce serioase prejudicii persoanelor în cauză, întrucât reţinerea cauzei spre judecată are drept rezultat judecarea fondului cauzei pentru infracţiunile sesizate în plângerea penală. Totodată, se arată că nu există posibilitatea cenzurării soluţiei pronunţate de instanţa de fond privind respectarea îndrumărilor obligatorii din decizia de casare.Tribunalul Timiş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se susţine că textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei prevede că exercitarea căilor de atac se face în condiţiile legii; or, exercitarea în condiţii diferite a căilor de atac împotriva hotărârilor instanţei de judecată pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală se face în temeiul competenţei exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite, ceea ce nu este de natură a încălca art. 129 din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, precum şi condiţiile de exercitare a căilor de atac. Se mai arată că textul criticat nu permite atacarea cu recurs a hotărârii pronunţate potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, întrucât, în acest caz, se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:"Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice altă persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate."Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 129 privind folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea, spre exemplu, prin Decizia nr. 294 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 20 aprilie 2006, s-a pronunţat în sensul constituţionalităţii art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală raportat la o critică identică. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că stabilirea unei singure căi de atac împotriva hotărârii pronunţate de instanţă potrivit art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală nu poate fi caracterizată ca o discriminare în raport cu părţile din alte categorii de procese, tocmai pentru că situaţiile juridice sunt diferite, iar, pe de altă parte, Constituţia nu prevede obligativitatea reglementării în toate cazurile a două căi de atac. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 916 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 50 din 23 ianuarie 2007.Totodată, prin Decizia nr. 423 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 13 iunie 2006, Curtea a statuat că stabilirea de către legiuitor, prin dispoziţiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, a regulii potrivit căreia sunt susceptibile de recurs numai hotărârile instanţei pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al art. 278^1 din Codul de procedură penală, iar nu şi hotărârea pronunţată în temeiul alin. 8 lit. c) al aceluiaşi articol, nu este de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 21 şi 129 din Constituţie, întrucât, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, care a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite dreptul de acces liber la justiţie.De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că stabilirea competenţei, precum şi reglementarea utilizării căilor de atac împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului sunt atributul exclusiv al legiuitorului.Neexistând elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Băsescu, Georgeta Silişteanu şi Viorel Sandu în Dosarul nr. 3.664/30/2006 al Tribunalului Timiş Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește