DECIZIE nr. 262 din 19 decembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, excepţie ridicată de Silvia Veronica State în Dosarul nr. 4.942/1999 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor (Silvia Veronica State şi Elena Nita), faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând ca prin textele de lege criticate nu se încalcă principiul liberului acces la justiţie consfintit prin art. 21 din Constituţie, cum de altfel nici una dintre dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanţa a mai fost supusă criticilor de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională stabilind prin deciziile sale ca dispoziţiile criticate sunt conforme prevederilor constituţionale. Se considera, în final, ca, neinvocandu-se elemente noi, de natura să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, excepţia este neîntemeiată şi de aceea se solicita respingerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.942/1999, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, excepţie ridicată de Silvia Veronica State.În motivarea excepţiei autorul acesteia arata ca prin dispoziţiile criticate se încalcă prevederile art. 21 din Constituţie (referitoare la accesul liber la justiţie), precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (referitoare la dreptul la un proces echitabil), şi anume "prin instituirea a doua condiţii simultane pentru exercitarea unei cai de atac unice, constând în doua termene a căror nerespectare este sancţionată prin paralizarea dreptului de a avea acces la judecarea de către instanţa de control judiciar a criticilor îndreptate împotriva unor hotărâri judecătoreşti". Se considera ca prin aceasta s-a creat "un obstacol artificial şi nejustificat pentru cenzurarea hotărârilor judecătoreşti". Deşi admite ca "legea poate impune condiţii de exercitare a drepturilor, inclusiv a celor procesuale", autorul excepţiei considera totuşi ca ratiunea acestora trebuie să se afle în însăşi functionalitatea instituţiei juridice şi sa nu reprezinte un mijloc artificial de limitare a controlului judiciar garanţie a legalităţii funcţionarii justiţiei. Se mai arata ca "dubla condiţie a termenului pentru exercitarea unei cai de atac nu are nici o motivare obiectivă sau rezonabila".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, considera ca "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă este neîntemeiată, întrucât modificările şi completările aduse Codului de procedura civilă în privinta termenelor în care urmează să fie motivate apelurile şi recursurile reprezintă o opţiune a legiuitorului, singurul în măsura de a institui regulile de desfăşurare a căilor de atac în faţa instanţelor de judecată”. Totodată se face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale şi se apreciază ca prin textele de lege criticate „nu se încalcă în nici un fel accesul liber la justiţie, doar ca justiţiabilul trebuie să respecte anumite termene, pentru o mai buna administrare a actului de justiţie şi o stabilitate a acestuia”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece aspectele invocate "nu vizează o problemă de neconstituţionalitate, ci una care tine atât de obligaţia cunoaşterii legii, cat şi de aplicarea acesteia". Totodată se invoca prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", dându-se astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii. În final se apreciază ca reglementările ordonanţei "nu neagă, ci, dimpotriva, implica aplicarea şi respectarea tuturor dispoziţiilor procedurale referitoare la comunicarea actelor şi la exercitarea drepturilor părţilor, inclusiv a căilor legale de atac".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, susţinerile autorului excepţiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi cele ale art. 301 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 261: "Hotărârea se da în numele legii şi va cuprinde:1. arătarea instanţei care a pronunţat-o şi numele judecătorilor care au luat parte la judecata;2. numele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul părţilor, calitatea în care s-au judecat; numele mandatarilor sau al reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;3. obiectul cererii;4. dispozitivul;5. calea de atac şi termenul în care se poate exercita;6. arătarea ca pronunţarea s-a făcut în şedinţa publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi ale grefierului. Lipsa semnaturilor poate fi complinita oricând.Părerea judecătorilor rămaşi în minoritate se va consemna în josul hotărârii.Hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii.În cazul în care împotriva hotărârii se declara una dintre căile de atac prevăzute de lege, se vor redacta, sub semnatura judecătorilor, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, care vor face corp comun cu hotărârea. Părerea motivată a judecătorilor rămaşi în minoritate va trebui redactată în acelaşi timp cu redactarea hotărârii.Hotărârile pronunţate de instanţa de recurs vor cuprinde, în toate cazurile, atât menţiunile prevăzute la alin. 1, cat şi motivarea instanţei. Redactarea hotărârii se va face în termen de 20 de zile de la pronunţare.Dacă instanţa a fost alcătuită din mai mulţi judecători, preşedintele va putea insarcina pe unul dintre ei cu redactarea hotărârii şi, dacă este cazul, a motivarii.În cazul în care, după pronunţare, unul dintre judecători este în imposibilitate de a semna hotărârea sau motivarea, preşedintele instanţei o va semna în locul sau, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul-şef, făcându-se menţiune despre cauza care l-a împiedicat pe judecător sau pe grefier să semneze hotărârea ori, dacă este cazul, motivarea.Dacă partea prezenta la pronunţarea hotărârii în şedinţa publică solicita motivarea acesteia, dispoziţiile alin. 5 se aplică în mod corespunzător. Despre toate acestea se va lua act prin încheiere.";– Art. 284 alin. 1: "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii redactate, după caz, potrivit art. 261 alin. 1 şi 2 sau alineatului ultim al aceluiaşi articol, dacă legea nu dispune altfel.";– Art. 288^1 : "După comunicarea motivarii hotărârii potrivit art. 288, părţile vor motiva apelul în fapt şi în drept, prezentând şi dovezile invocate în susţinerea apelului, într-un termen de 15 zile de la comunicare. În cazul prevăzut de art. 261 alineatul ultim, termenul pentru motivarea apelului se socoteşte de la comunicarea hotărârii.Când dovezile propuse sunt martori sau înscrisuri nearătate la prima instanţa, se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile art. 112 pct. 5.Preşedintele va inainta instanţei de apel dosarul, împreună cu apelurile făcute, numai după împlinirea termenului de motivare a apelului pentru toate părţile.Cu toate acestea, apelul va fi trimis de îndată, dacă s-a făcut cerere pentru suspendarea executării hotărârii primei instanţe.";– Art. 301: "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se ataca, redactată, după caz, potrivit art. 261 alin. 1 şi 2 sau alineatului ultim al aceluiaşi articol, dacă legea nu dispune altfel. Dispoziţiile art. 284 alin. 2-4 şi ale art. 288 alin. 3 se aplică în mod corespunzător."Autorul excepţiei considera ca aceste texte încalcă prevederile art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, "în acord cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin instituirea a doua condiţii simultane pentru exercitarea unei cai de atac, constând în doua termene a căror nerespectare este sancţionată prin paralizarea dreptului de a avea acces la judecarea de către instanţa de control judiciar a criticilor îndreptate împotriva unei hotărâri judecătoreşti", iar "dubla condiţie a termenului pentru exercitarea unei cai de atac nu are nici o motivare obiectivă sau rezonabila".Textul constituţional considerat ca fiind încălcat prin dispoziţiile legale criticate este art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin nici una dintre dispoziţiile legale criticate nu se aduce atingere principiului fundamental al liberului acces la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, şi nici dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece termenele prevăzute pentru motivarea hotărârii sau pentru exercitarea căilor de atac, datele de la care aceste termene încep să curgă, precum şi regulile privind cuprinsul hotărârii judecătoreşti, enunţate în aceste texte de lege, nu constituie piedici în exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Dimpotriva, aceste reguli, care se încadrează în categoria normelor de procedura, sunt stabilite tocmai în vederea exercitării, în condiţiile legii, a acestui drept.Din aceasta perspectiva Curtea observa ca dispoziţiile legale criticate (care sunt norme procedurale) respecta şi prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege".Curtea constata, de asemenea, ca, în realitate, prin aceste dispoziţii legale supuse controlului de constituţionalitate se creează posibilitatea ca hotărârile judecătoreşti sa nu mai fie motivate decât atunci când este declarata una dintre căile de atac, prevăzute de lege, împotriva hotărârii judecătoreşti sau când se solicita de partea prezenta la pronunţare, posibilitate care nu constituie o încălcare a principiului constituţional al accesului liber la justiţie.De altfel constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedura civilă a mai fost controlată de Curtea Constituţională. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, s-a reţinut ca „este nerelevanta invocarea de către autorul excepţiei a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, deoarece reglementările ordonanţei examinate nu au nici o legătură cu acest drept constituţional”. De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a subliniat ca aceste prevederi „nu ingradesc nici dreptul la exercitarea căilor de atac, oricare dintre părţile în proces, nemultumita de soluţia instanţei de judecată, putând exercita căile legale de atac după comunicarea hotărârii instanţei, motivele apelului sau ale recursului putând fi redactate după motivarea acesteia”.Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atât considerentele acestor decizii, cat şi soluţiile pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 261, art. 284 alin. 1, art. 288^1 şi ale art. 301 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998, excepţie ridicată de Silvia Veronica State în Dosarul nr. 4.942/1999 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistentMarioara Prodan──────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește