DECIZIE nr. 262 din 15 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 din Codul de procedură civilă şi a "ordinului Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine"



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 din Codul de procedură civilă şi a "ordinului Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine", excepţie ridicată de Verona Tiriba în Dosarul nr. 9/2002 al Curţii de Apel Braşov Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei şi avocat Marilena Minjina, pentru partea Virgil Iacob, lipsa fiind Societatea Comercială "Rial" – S.R.L. din Braşov, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă, precum şi "ordinul Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine" contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Virgil Iacob, prin reprezentant, solicita respingerea excepţiei, apreciind ca prevederile art. 244 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la "ordinul Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine", arătând ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide numai asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe, de care depinde soluţionarea cauzei. În ceea ce priveşte prevederile art. 244 din Codul de procedură civilă, solicita respingerea, ca nefondata, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 9/2002, Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 din Codul de procedură civilă şi a "ordinului Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine", excepţie ridicată de Verona Tiriba.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 4, 11, art. 24 alin. (1), art. 41 şi 54 din Constituţie "prin aceea ca stabilesc facultatea şi nu obligaţia instanţei de a suspenda judecata în cazul în care soluţionarea procesului depinde de existenta sau inexistenta unui drept care face obiectul altei judecati, precum şi în cazul în care una dintre părţi se înscrie în fals împotriva unui act care face obiectul judecaţii, indiferent dacă s-a început sau nu urmărirea penală". De asemenea, se considera a fi neconstitutional şi ordinul parchetului, dat organelor de cercetare ale poliţiei, de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine. Se apreciază ca "ambele prevederi sunt neconstituţionale şi conduc la ilegalitati şi arbitrarii, care tind sa modifice legea penală şi civilă, incalcandu-se şi principiul ierarhiei actelor normative".Curtea de Apel Braşov – Secţia civilă considera neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Se arata în acest sens ca art. 244 din Codul de procedură civilă nu încalcă drepturile constituţionale, ci da posibilitatea instanţei sa aprecieze dacă motivele invocate sunt de natura a impune suspendarea judecaţii cauzei până la soluţionarea cauzei care face obiectul unei alte judecati şi a carei dezlegare atarna în tot sau în parte de existenta sau inexistenta unui drept ce face obiectul unei alte judecati.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă "asigura părţilor exercitarea neingradita a drepturilor procesuale atât în ceea ce priveşte luarea măsurii suspendării procesului, cat şi controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă şi, pe de altă parte, "ordinul Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine".I. Dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001, au următorul conţinut: „Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atarna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati;2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."Autorul excepţiei susţine ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4, privind unitatea poporului român şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11, referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 24 alin. (1), privind garantarea dreptului la apărare, ale art. 41 alin. (2) teza întâi, privind ocrotirea în mod egal, indiferent de proprietar, a proprietăţii private, şi ale art. 54, privind exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Suspendarea judecaţii reprezintă un incident în cursul desfăşurării acesteia, constând în oprirea vremelnică a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor. Prevederile art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecaţii, şi anume când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Textul evoca ipoteza când acţiunea civilă este sau devine dependenta de soluţia ce s-ar da în acţiunea penală.Temporizarea rezolvarii acţiunii civile până la soluţionarea irevocabilă a celei penale este justificată şi consacrată ca atare şi de prevederile art. 19 alin. 2 din Codul de procedură penală, din moment ce, cum precizează art. 244 pct. 2 teza finala, constatarea infracţiunii "ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea". În acelaşi sens, nu trebuie ignorate nici prevederile art. 22 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovatiei acesteia. Asupra oportunităţii suspendării, în ipoteza prevăzută la art. 244 pct. 2 din Codul de procedură civilă, apreciază instanţa, norma în discuţie are un caracter permisiv.Totodată, Curtea constata ca invocarea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor constituţionale ale art. 4, 11, art. 24 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) teza întâi nu este relevanta, neavând nici o concludenta pentru soluţionarea cauzei.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 54 din Legea fundamentală, este de observat ca, prin caracterul lor permisiv, dispoziţiile art. 244 din Codul de procedură civilă, departe de a nesocoti textul constituţional, în realitate, îi dau expresie, judecătorul având posibilitatea sa cenzureze în fiecare caz utilitatea suspendării, evitand prelungirea artificiala şi nejustificată a procesului şi asigurând astfel părţilor exercitarea drepturilor procesuale cu buna-credinţa, fără a aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalte părţi.II. Referitor la cea de-a doua critica de neconstituţionalitate, Curtea observa ca dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie prevăd în mod expres şi limitativ competenţa Curţii Constituţionale, în sensul că aceasta "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, reluand aceasta dispoziţie constituţională, precizează competenţa Curţii de a „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. De asemenea, dispoziţiile alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992 prevăd ca, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”. Deoarece în cauza instanţa sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a „ordinului Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine” nu a aplicat dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, revine Curţii Constituţionale să constate ca, întrucât acesta nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, excepţia având un astfel de obiect urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Verona Tiriba în Dosarul nr. 9/2002 al Curţii de Apel Braşov – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a "ordinului Parchetului dat organelor de cercetare ale poliţiei de a cere încuviinţarea începerii urmăririi penale parchetului de care aparţine", excepţie invocată de acelaşi autor în aceeaşi cauza.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește