DECIZIE nr. 262 din 12 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Elena Jugaru în Dosarul nr. 7.080/2004 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece pentru situaţii juridice diferite regimul juridic adoptat de către legiuitor este diferit. Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 44 din Constituţie, dat fiind că principiul constituţional al garantării dreptului de proprietate privată operează numai în condiţiile în care acest drept a fost dobândit în mod legal.În ceea ce priveşte prevederile art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, apreciază că acestea sunt constituţionale, art. 126 alin. (2) din Constituţie stabilind că legiuitorul este în drept să reglementeze un termen special de prescripţie, derogatoriu de la dreptul comun, în considerarea anumitor situaţii speciale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.080/2004, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Elena Jugaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă art. 16 din Constituţie, deoarece "creează o inegalitate între persoanele fizice şi cultele religioase din România". Se mai arată că prin legi speciale sunt acordate anumite drepturi cultelor religioase din România, fiind încălcat astfel dreptul de proprietate al persoanelor fizice. De asemenea, se susţine că dispoziţiile legale criticate fac ineficientă aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia.Judecătoria Sibiu consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "nu este de natură să creeze discriminări între proprietari". Pe de altă parte se precizează că dispoziţia constituţională invocată are în vedere egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu a persoanelor juridice. Se mai arată că textul de lege criticat nu contravine nici art. 44 din Constituţie, întrucât "ocrotirea dreptului de proprietate intervine numai dacă acesta a fost legal dobândit".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „nu instituie nici o discriminare în ocrotirea proprietăţii private, întrucât reglementările legale invocate se referă la situaţii distincte, ca şi la persoane deosebite”, astfel încât nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivă, reprezintă o aplicare a acestor dispoziţii, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Se invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "acestea se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare". În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, se apreciază că aceasta nu este întemeiată, întrucât "stabilirea unui termen special, derogatoriu de la dreptul comun, pentru prescrierea acţiunii în constatarea nulităţii absolute" (…), "are ca finalitate prevenirea eventualelor abuzuri în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite şi limitarea efectelor perturbatoare asupra stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice". În ceea ce priveşte referirea autorului excepţiei la necorelarea unor dispoziţii legale, se apreciază că acest aspect nu poate face obiectul controlului de neconstituţionalitate, invocându-se în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră ca fiind neîntemeiată critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece „reglementarea situaţiei juridice a unor categorii de imobile prin acte normative distincte nu este în măsură să constituie, prin ea însăşi, o încălcare a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, (…) fiind atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească întinderea obiectului reglementării unui act normativ”. Se mai arată că „dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu împiedică în nici un fel aplicarea prevederilor art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002” (…), întrucât „norma de trimitere de la art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 face posibilă aplicarea, în cazul imobilelor care au aparţinut cultelor religioase, numai a regulilor prevăzute la art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001, iar nu a acestei legi în întregime”. Aşadar, „subdobânditorii unor imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, preluate fără titlu valabil, se bucură de protecţia pe care art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 o acordă bunei-credinţe”. Se arată astfel că „drepturile de proprietate ale subdobânditorilor de bună-credinţă sunt ocrotite în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 din Constituţie”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din Încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale din 18 ianuarie 2005, îl constituie prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002.Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 18 decembrie 2002.În legătură cu neconstituţionalitatea prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că, potrivit motivării formulate de către autorul excepţiei, aceasta priveşte, în realitate, doar alin. (2) al acestui articol, care se referă la regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001: „Regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă instrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinaţiei acestora.”;– Art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002: „Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă. Pentru soluţionarea acestor cauze instanţele judecătoreşti competente vor avea în vedere dispoziţiile art. 46 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 10/2001, cu modificările şi completările ulterioare.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi – şi în art. 44 – Dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare identică. Prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că acest text de lege are caracterul unei norme imperative, cu caracter temporar, ce instituie un regim juridic special, derogatoriu de la regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, constând în interdicţia înstrăinării imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, până la adoptarea unor acte normative speciale. Prin urmare, Curtea a reţinut că principiul constituţional al egalităţii în drepturi nu este încălcat, deoarece persoanele fizice, pe de o parte, şi cultele religioase sau comunităţile minorităţilor naţionale, pe de altă parte, se află în situaţii juridice diferite, ceea ce justifică adoptarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit. În acest sens este menţionată şi Decizia nr. 41 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210 din 31 martie 2003.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004, anterior menţionată, Curtea a statuat că garantarea şi ocrotirea proprietăţii operează în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate cu respectarea prevederilor legale. Prin urmare, nu poate fi invocată protecţia constituţională a dreptului de proprietate, în condiţiile dobândirii acestui drept cu încălcarea unei norme juridice imperative.II. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. VI alin. (4) al titlului II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, prin Decizia nr. 542 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 18 ianuarie 2005, Curtea a reţinut că această reglementare, stabilind un termen special, de prescripţie a acţiunii în constatarea nulităţii absolute, derogatoriu de la dreptul comun, nu este de natură a aduce vreo atingere dreptului de proprietate sau de a încălca principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor, iar soluţia legiuitorului este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.Soluţiile pronunţate şi considerentele ce au stat la baza deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii ConstituţionaleDe altfel, în legătură cu termenul de exercitare a dreptului la acţiune prevăzut de art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, Curtea observă că, pentru cei care nu au introdus acţiuni în restituirea imobilelor în termenul de 6 luni prevăzut iniţial de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, a fost instituit ca măsură reparatorie un nou termen în care poate fi exercitat dreptul la acţiune. Astfel, art. II din Legea nr. 48 din 23 martie 2004 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, prevede: „Dreptul la acţiune prevăzut la titlul II art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 se poate exercita şi în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”În prezenta cauză autorul excepţiei mai susţine că dispoziţiile legale criticate fac ineficientă aplicarea art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, text ce este incident în judecarea cauzei în care s-a invocat excepţia. Sub acest aspect, Curtea reţine că nu este competentă să se pronunţe, reglementarea legală fiind de resortul exclusiv al puterii legiuitoare. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”. Curtea a stabilit în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, şi nu compararea mai multor prevederi legale între ele, astfel încât o problemă de necorelare între două acte normative nu poate fi examinată de instanţa de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 şi ale art. VI alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 184/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru accelerarea aplicării acesteia şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, excepţie ridicată de Elena Jugaru în Dosarul nr. 7.080/2004 al Judecătoriei Sibiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat______________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește