DECIZIE nr. 261 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Băican în Dosarul nr. 1.371/CA/2006 al Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.371/CA/2006, Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului. Excepţia a fost ridicată de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Băican cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziilor de stabilire a indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor.În motivarea excepţiei autorii acesteia arată că, anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, au încheiat contracte de asigurare suplimentară cu casa judeţeană de pensii pentru acordarea indemnizaţiei în vederea creşterii copiilor, în condiţiile reglementate de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, urmând să beneficieze timp de 2 ani, respectiv de 3 ani, de indemnizaţii stabilite în raport cu venitul asigurat obligatoriu şi cu venitul asigurat facultativ suplimentar. Art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 dispune încetarea plăţii indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000. Prin urmare, autorii excepţiei consideră că această dispoziţie are caracter retroactiv, întrucât produce efecte asupra unor contracte încheiate anterior datei intrării sale în vigoare, ducând la încetarea acestor contracte aflate în derulare. Dispoziţia de lege criticată are şi caracter discriminatoriu între persoanele care au beneficiat de efectele şi, implicit, de derularea contractelor de asigurare socială şi cele ale căror contracte au fost doar parţial executate şi se aflau în derulare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. În sfârşit, autorii excepţiei consideră că dispoziţia de lege criticată contravine şi obligaţiei statului, prevăzută în art. 49 alin. (2) din Constituţie, de a acorda alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav sau cu handicap.Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu are caracter retroactiv, întrucât „se aplică efectelor produse de contractele de asigurări sociale începând cu data de 1 ianuarie 2006”. De asemenea, consideră că aceste dispoziţii de lege nu instituie discriminare între persoanele care beneficiază de indemnizaţie pentru creşterea copilului începând cu data intrării în vigoare a ordonanţei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că textul de lege criticat nu este retroactiv, întrucât se aplică exclusiv de la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. De asemenea, consideră că pretinsa discriminare rezultată în urma modificării legii nu este o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii. În sfârşit, arată că art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu contravine dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, ci, din contră, reprezintă un reflex al acestora.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă, având în vedere că, prin Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, textul de lege criticat a fost modificat substanţial, iar noua reglementare nu mai păstrează soluţia legislativă criticată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Curtea constată că, la data sesizării sale, respectiv 12 decembrie 2006, în urma modificărilor aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, art. 25 avea un singur alineat. Conţinutul acestui articol, potrivit art. I pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului şi a Legii nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 23 iunie 2006, era următorul: „De la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă încetează plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului, efectuată în condiţiile prevăzute de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de actele normative speciale prevăzute la art. 3 alin. (2)." Legea nr. 508/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, a abrogat dispoziţiile art. I din această ordonanţă. La data pronunţării Curţii, însă, art. I pct. 16 din Legea nr. 7/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 17 ianuarie 2007, reglementa conţinutul art. 25 din ordonanţă într-o formă identică celei prevăzute prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2006, citată mai sus.În opinia autorilor excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), care consacră principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii şi discriminări, şi art. 49 alin. (2) care prevede că "Statul acordă alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit celor susţinute de autorii excepţiei, textul de lege criticat este retroactiv, întrucât lipseşte de efecte juridice unele contracte de asigurare socială încheiate în baza reglementărilor anterioare. De asemenea, art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 creează o discriminare între persoanele care au beneficiat de efectele şi, implicit, de derularea contractelor de asigurare socială şi cele ale căror contracte au fost doar parţial executate şi se aflau în derulare la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005. În sfârşit, autorii excepţiei consideră şi că acest text de lege încalcă obligaţia statului de a asigura protecţia socială a copiilor.Faţă de critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 nu au caracter retroactiv, întrucât se aplică doar de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, aşa cum de altfel prevede în mod expres chiar textul de lege.În ceea ce priveşte pretinsul caracter discriminatoriu al textului de lege supus controlului de constituţionalitate, Curtea constată că nu se poate face o comparaţie între persoanele care au beneficiat de indemnizaţie pentru creşterea copilului anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 cu cele care urmau să beneficieze de această indemnizaţie şi după data intrării în vigoare a acestei ordonanţe. Astfel, dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului şi mai cu seamă cuantumul acesteia nu reprezintă un drept fundamental prevăzut de Constituţie, ci o formă mixtă de asigurare şi de asistenţă socială care, potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, se stabileşte prin lege. Legiuitorul este în drept ca, în diferite perioade de timp, să stabilească în mod diferit condiţiile de acordare a acestor drepturi, precum şi cuantificarea lor, tuturor beneficiarilor acordându-li-se drepturile prevăzute de reglementările legale în vigoare în perioada în care sunt îndreptăţiţi să le primească.Modificarea condiţiilor de acordare şi a modului de calcul a indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu încalcă obligaţia statului de a acorda alocaţii pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori cu handicap.Având în vedere obiectul litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate şi motivarea acesteia, Curtea observă şi faptul că autorii excepţiei nu critică numai modificarea condiţiilor de plată a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, datorată pe baza contribuţiei obligatorii prin efectul legii la asigurările sociale, ci şi neplata indemnizaţiei în cuantumul prevăzut în contractele încheiate facultativ pentru asigurarea suplimentară de venit, în raport cu care au şi achitat contribuţia.În această privinţă, Curtea consideră că, în cazul contractelor încheiate pe baza voinţei libere a părţilor contractante, în conformitate cu legislaţia în vigoare la data încheierii convenţiei, în situaţia în care una dintre părţi şi-a îndeplinit obligaţiile asumate, cealaltă parte nu poate fi exonerată nici chiar prin lege de îndeplinirea obligaţiilor pe care şi le-a asumat la rândul său.Curtea observă, însă, că textul de lege supus controlului nu dispune nimic cu privire la drepturile şi obligaţiile rezultate din contractele încheiate pentru asigurări facultative suplimentare. Astfel, nu i se poate imputa niciun motiv de neconstituţionalitate în privinţa efectelor juridice ale contractelor respective.În acest sens, trebuie observat că posibilitatea încheierii contractelor de asigurare facultativă suplimentară a fost reglementată de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000. Încetarea contractelor de asigurare sociale încheiate de către persoanele care şi-au completat venitul asigurat s-a dispus prin art. II lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 17 martie 2003.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, excepţie ridicată de Eugenia Mariana Ladar, Ramona Mirela Baicu şi Florina Corina Băican în Dosarul nr. 1.371/CA/2006 al Tribunalul Bihor – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește