DECIZIE nr. 260 din 6 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Călin în Dosarul nr. 646/297/2006 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine principiului imparţialităţii justiţiei, ci, dimpotrivă, constituie o garanţie a dreptului părţii la un proces echitabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 646/297/2006, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect un recurs civil.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin exercitarea de către judecători a rolului activ prevăzut de lege se aduce atingere principiului constituţional al imparţialităţii justiţiei şi dreptului la apărare al părţilor.Tribunalul Botoşani – Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece exercitarea de către judecători a rolului activ serveşte aflării adevărului, ca premisă a soluţionării corecte a cauzelor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, deoarece înfăptuirea justiţiei nu este posibilă fără cunoaşterea situaţiei de fapt reale, iar această cunoaştere nu este posibilă fără exercitarea rolului activ al instanţei de judecată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:"Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc."Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia, Curtea observă că legiuitorul român a optat pentru instituirea rolului activ al judecătorului în procesul civil, pornind de la premisa că justiţia constituie un serviciu public al cărui scop este nu numai soluţionarea conflictelor dintre părţi, ci şi restabilirea ordinii de drept, ceea ce este în deplină concordanţă cu prevederile art. 124 din Constituţie referitor la înfăptuirea justiţiei. Pe de altă parte însă, intervenţia judecătorului în virtutea rolului său activ este limitată de principiul disponibilităţii.Pornind de la aceste considerente, Curtea constată că nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dreptului la apărare al părţilor, între modalităţile în care rolul activ al judecătorului se poate manifesta înscriindu-se, de exemplu, şi încuviinţarea probelor după trecerea termenului stabilit de lege, în situaţia când partea nu a solicitat proba din neştiinţă sau din cauza lipsei de pregătire. Totodată, consacrarea rolului activ al judecătorului are ca scop asigurarea unui echilibru procesual între părţi şi respectarea principiului egalităţii acestora.În final, Curtea constată că autorul excepţiei este de fapt nemulţumit de modul în care instanţa de judecată şi-a exercitat rolul activ, aceasta încălcând, în opinia sa, art. 44 din Constituţie referitor la dreptul de proprietate privată, aspect care nu poate face însă obiectul controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 129 alin. 5 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Călin în Dosarul nr. 646/297/2006 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește