DECIZIE nr. 260 din 5 decembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Editura Atac la Persoana” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.417/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000, în prezenta aparatorului părţii Sorin Rosca Stanescu şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 23 noiembrie 2000 şi apoi la 5 decembrie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 1 martie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 4.417/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Editura Atac la Persoana” – S.A. din Bucureşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin ca "art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 contravine dispoziţiilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Or, dispoziţiile art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997, de care se prevalează reclamantul pentru a nu-şi timbra acţiunea, instituie o discriminare pozitiva, în favoarea unui grup restrâns de persoane – de regula, demnitarii. Acest text reprezintă modalitatea prin care un personaj politic a înţeles sa ocroteasca imunitatea parlamentară de care se bucura un alt personaj politic. Astfel ca legea poate fi numita, din aceasta perspectiva, o lege de speta. De aceea, a da, în aceste condiţii, în care marea majoritate a populaţiei este nevoita sa suporte cheltuielile actului de justiţie, o lege care să-i scutească de la plata taxei de timbru pe cativa demnitari ce îşi evalueaza prejudiciul de imagine după criterii numai de ei stiute, este un act nu numai neconstitutional, dar şi profund imoral. Este, în orice caz, neconstitutionala o lege care creează asemenea inegalitati între oamenii care se adresează justiţiei, favorizandu-i tocmai pe aceia care nu numai că nu au nevoie, dar nu au nici dreptul la o protecţie specială. Legea are, prin definiţie, vocaţie la universalitate, fiind chemată sa reglementeze o totalitate de relaţii sociale, şi nu sa favorizeze un grup de indivizi care sunt, deja, prin poziţia lor socială şi politica, privilegiaţi”. Totodată autorii excepţiei, prin reprezentant, au ridicat în şedinţa de judecată a Curţii Constituţionale din 19 septembrie 2000 excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998, în legătură cu care se susţine ca încalcă dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 este „în deplin acord cu dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aceasta întrucât scutirea de taxa de timbru aferentă acţiunilor în despăgubiri pentru daune morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice nu favorizează nici cetăţenii bogati, dar nici pe cei saraci. Singura calitate cerută de lege pentru a obţine scutirea de taxa de timbru este aceea de a fi o persoană fizica prejudiciata în privinta onoarei, demnităţii ori reputaţiei de către o altă persoană. Deci, orice persoană fizica, fără vreo deosebire sau discriminare, poate pretinde despăgubiri pentru prejudiciul adus imaginii sale publice fără a fi nevoita sa plătească taxa de timbru”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece: Legea nr. 146/1997 recunoaşte tuturor cetăţenilor care se considera vătămaţi prin atingeri aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei lor dreptul de a cere despăgubiri în justiţie fără plata vreunei taxe, neinstituind discriminări de nici un fel; principiul egalităţii în faţa legii trebuie înţeles în sensul că aceeaşi norma legală nu poate fi aplicată diferit, discriminatoriu de la un caz la altul, în funcţie de criteriile enumerate în art. 4 alin. (2) din Constituţie, şi nicidecum în sensul că legea n-ar putea prevedea măsuri diferenţiate în funcţie de categoria de subiecte cărora li se adresează sau de sfera relaţiilor sociale pe care o reglementează. În concluzie se apreciază că nu au fost incalcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) şi în art. 16 alin. (1).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.I. Prin Încheierea din 1 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii introduse prin pct. 4 al art. I din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998 şi modificate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea acestei ordonanţe (lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998). Aceste dispoziţii au următoarea redactare: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru: acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: […]f^1) stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii sau reputaţiei unei persoane fizice;"Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000 pentru unele măsuri privind soluţionarea cererilor referitoare la acordarea de despăgubiri pentru daunele morale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 23 mai 2000, s-au adus modificări lit. f^1) a art. 15 din Legea nr. 146/1997, care are în prezent următorul cuprins: „stabilirea şi acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine;”În jurisprudenta sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant ca, atunci când după ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţia legală a fost modificată, excepţia poate să fie examinata, dacă textul legal, în noua sa redactare, conserva substanţa reglementării iniţiale. De aceea, având în vedere ca aceasta cerinţa este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 în forma modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 53/2000.II. Pentru a stabili în ce măsura excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, Curtea urmează sa examineze prevederea legală criticata sub aspectul concordanţei sale cu dispoziţiile art. 4 alin. (2), potrivit cărora "România este patria comuna şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnică, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politică, de avere sau de origine socială", precum şi cu cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, conform cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca instituirea unor excepţii (scutiri de plată taxei) de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru nu constituie o discriminare sau o atingere adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", fiind asadar la latitudinea legiuitorului sa stabilească scutiri de taxe sau impozite, având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". Asa fiind, nu se poate considera ca prin textul de lege criticat ar fi fost lezate prevederile art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală.Curtea considera ca fiind neîntemeiat şi argumentul potrivit căruia prin textul de lege criticat s-ar institui o discriminare pozitiva în favoarea unui grup restrâns de persoane (demnitarii). Aceasta deoarece prin art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 este scutită de la plata taxei de timbru orice persoană fizica în cazul formulării de acţiuni şi cereri având ca obiect stabilirea şi acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii, reputaţiei, vieţii intime, familiale sau private, ori dreptului la imagine.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. f^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Editura Atac la Persoana” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.417/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește