DECIZIE nr. 26 din 29 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi ale art. 146 din Codul muncii



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi ale art. 146 din Codul muncii, excepţie ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecătoriei Galaţi, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile criticate sunt anterioare Constituţiei. În ceea ce priveşte art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, textul acestuia da posibilitatea unităţii ca dintre salariaţii cu aceeaşi funcţie sa aleagă, în caz de reorganizare, persoana care corespunde nevoilor desfăşurării activităţii în cele mai bune condiţii. Prevederile art. 146 constituie o măsura de protecţie pentru persoanele încadrate în munca aflate, independent de voinţa lor, într-o situaţie ce nu indreptateste desfacerea contractului individual de muncă. Se arata ca prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi, ca atare, se solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 12.350/2000, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi ale art. 146 din Codul muncii, excepţie ridicată de Marin Frunza.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii sanselor şi creează discriminări între salariaţii care se afla în aceeaşi situaţie, respectiv sunt angajaţi pe posturi de aceeaşi natura ori se afla în concediu de odihnă sau pentru incapacitate de muncă, întrucât unitatea poate desface contractele de muncă numai unora, iar pe alţii îi menţine pe posturi. Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), ale art. 38 şi 51 din Constituţie.Judecătoria Galaţi, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata, arătând ca dispoziţiile legale criticate "nu contravin Constituţiei României, întrucât nu încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor".Acelaşi autor al excepţiei a susţinut şi neconstituţionalitatea art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, dar instanţa a respins aceasta excepţie, ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii este neîntemeiată, întrucât motivul de desfacere a contractului de muncă prevăzut de acest text de lege "se impune, deoarece unitatea nu poate fi obligată sa păstreze anumite posturi, atunci când menţinerea lor îi poate afecta activitatea ulterioară", iar prin aceasta nu se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat la art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 146 din Codul muncii, se apreciază, în acelaşi punct de vedere, ca excepţia este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat "stabileşte cazurile în care contractul de muncă nu poate fi desfăcut din iniţiativa unităţii, ca măsura de protecţie pentru persoanele aflate în situaţiile enumerate la art. 146 din Codul muncii. Spre deosebire de acestea, concediul de odihnă nu constituie o cauza de suspendare a contractului de muncă, ci un drept al salariatului exercitat în temeiul contractului de muncă".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (3), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie doua texte din Codul muncii, şi anume:– Art. 130 alin. (1) lit. a), potrivit căruia: "Contractul de muncă poate fi desfăcut, din iniţiativa unităţii, în cazul când:a) unitatea îşi reduce personalul prin desfiinţarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a reorganizării"; … – Art. 146: "Contractul persoanei încadrate în munca nu poate fi desfăcut din iniţiativa unităţii în timpul incapacităţii temporare de muncă în care primeşte ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate şi în perioada de alaptare, în perioada cat îngrijeşte copilul bolnav în vârsta de până la 3 ani, precum şi în timpul cat soţul satisface serviciul militar, în afară de cazurile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. c), d), g), j), k), l)."Autorul excepţiei a invocat numeroase articole din Constituţie, care, în opinia sa, ar fi incalcate de dispoziţiile legale criticate [art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 24 alin. (1), art. 38 şi art. 51], dar în motivarea excepţiei susţine doar încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminarii, arătând ca textele de lege criticate acorda un drept în plus, un "privilegiu" atât pentru salariaţii cărora nu li se desfiinţează postul în raport cu salariaţii cărora li se desfiinţează postul, deşi toate posturile sunt "de aceeaşi natura", cat şi pentru "salariaţii care se afla în incapacitate de muncă în raport cu salariaţii care se afla în concediu de odihnă". Rezultă, deci, ca autorul excepţiei are în vedere, în realitate, numai prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, în raport cu care urmează să se examineze constituţionalitatea textelor de lege criticate. Textul constituţional indicat de autorul excepţiei are următorul cuprins: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt în acord cu principiile economiei de piaţa, ele dând posibilitatea agenţilor economici şi instituţiilor să îşi organizeze activitatea în conformitate cu cerinţele unei funcţionari eficiente, iar în raport cu aceasta sa dimensioneze numărul de personal angajat pe diferite posturi, potrivit nevoilor lor reale. Aceasta posibilitate include şi măsuri de reorganizare a activităţii şi, dacă este necesar, reducerea numărului personalului angajat, prin desfiinţarea unor posturi. În cazul reducerii numărului de personal angajat conducerea unităţii decide pe cine menţine dintre salariaţii încadraţi pe posturi de aceeaşi natura, putând sa desfaca contractele de muncă ale celorlalţi salariaţi.Curtea mai constata ca textul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu permite să se facă nici o deosebire între salariaţi pe nici unul dintre criteriile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, unitatea putând selectiona salariaţii pe care îi menţine în posturi exclusiv pe baza criteriului competentei profesionale. Redimensionarea personalului unui agent economic sau al unei instituţii poate face obiectul controlului instanţelor judecătoreşti, sub aspectul temeiniciei şi al legalităţii, dar numai în acele cazuri în care se dovedeşte ca reorganizarea nu a fost reală, ci fictiva.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 146 din Codul muncii Curtea observa ca însuşi textul de lege criticat instituie interdicţia desfacerii contractului de muncă din iniţiativa angajatorului, într-o anumită perioada determinata, salariaţilor care în perioada respectiva se afla într-o situaţie specială, obiectiv diferita de situaţia celorlalţi salariaţi. Cazurile de diferentiere a situaţiei pentru care operează interdicţia de desfacere a contractului de muncă sunt limitativ prevăzute de acest text de lege. Interdicţia nu operează pentru toate motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) din Codul muncii, pentru care se poate dispune desfacerea contractului de muncă, ci numai în cazul motivelor prevăzute la lit. a) (desfiinţare de posturi ca urmare a reorganizării), la lit. b) (încetarea activităţii unităţii prin dizolvare), la lit. e) (necorespundere sub raport profesional), la lit. f) (reintegrarea pe postul respectiv a salariatului care l-a deţinut anterior), la lit. h) (persoana reincadrata după pensionare la limita de vârsta nu mai este necesară) şi la lit i) (abateri disciplinare).Curtea Constituţională, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant în sensul că principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nu implica o uniformitate de valoare absolută, acelaşi tratament juridic urmând să fie aplicat numai pentru situaţii asemănătoare, iar situaţiile efectiv diferite ale unor categorii de cetăţeni, în raport cu situaţiile în care se afla alte categorii, necesita şi justifica tratament juridic diferenţiat.În prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care să determine reconsiderarea acestei jurisprudente a Curţii, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTE AÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. a) şi ale art. 146 din Codul muncii, excepţie ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește