DECIZIE Nr. 26 din 21 martie 1995

privind soluţionarea recursurilor declarate împotriva Deciziei nr. 1/1995 pronunţată de Curtea Constituţională la 4 ianuarie 1995



Vasile Gionea – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursurilor declarate de Saraev Gabriela şi Spancioc Verginica împotriva Deciziei nr. 1/1995 pronunţată de Curtea Constituţională la 4 ianuarie 1995. Preşedintele declara şedinţa deschisă. La apelul nominal făcut în şedinţa publică părţile, deşi legal citate, nu au răspuns. Procurorul, având cuvintul, pune concluzii de respingere a recursurilor, întrucît art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în măsura în care restringe atribuţiile Ministerului Public, fiind astfel incalcate dispoziţiile art. 130 alin. (1) din Constituţie potrivit cărora Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Preşedintele declara dezbaterile închise. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,deliberind asupra recursurilor declarate, retine următoarele: Prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş şi a constatat ca art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în ce priveşte limitarea dreptului procurorilor de a participa numai la procese privind "apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege", urmînd ca în privinta acestei atribuţii să se aplice direct art. 130 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, prin aceeaşi decizie s-au respins excepţiile de neconstituţionalitate vizind întreg art. 45 din Codul de procedură civilă, ridicate din oficiu de Curtea de Apel Constanta. Art. 130 alin. (1) din Constituţie, la care face referire decizia sus-menţionată, prevede că "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor". Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/1995 au declarat recurs Saraev Gabriela şi Spancioc Verginica. Recursurile au, în esenta, acelaşi conţinut şi se referă la faptul ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Codul de procedură civilă nu ar fi trebuit respinsă, întrucît art. 130 alin. (1) din Constituţie nu poate fi aplicat direct spre a reglementa activitatea Ministerului Public, ci numai prin intermediul legii speciale, care să detalieze norma constituţională. De asemenea, se considera ca soluţia adoptată ar putea avea consecinţe negative, întrucît lasă la aprecierea procurorului când va participa la proces, considerind ca interesele generale ale societăţii reclama intervenţia sa. Amindoua aceste motive sunt neintemeiate. Prima critica adusă deciziei de fond promovează conceptia conform căreia Constituţia nu ar fi direct aplicabilă, ci numai prin intermediul legii. În aceasta conceptie, obligativitatea Constituţiei este mai puţin ferma decît aceea a unei legi sau a unui contract, ce sunt direct aplicabile, pe când norma constituţională ar putea reglementa relaţiile sociale numai în funcţie de conţinutul detaliat şi precizat de legiuitorul ordinar. Constituţia, ca lege fundamentală a statului, este direct aplicabilă. Când Adunarea Constituantă a înţeles ca anumite norme constituţionale să fie aplicate în condiţiile legii, a făcut-o în mod expres. Art. 130 alin. (1) din Constituţie nu cuprinde însă o asemenea circumstantiere. Dar, chiar şi în cazul normelor constituţionale ce fac referire la lege, legiuitorul nu poate depăşi limitele constituţionale astfel stabilite, pentru ca altminteri ar încalcă insesi prevederile legii fundamentale. De altfel, chiar controlul constituţionalităţii legii, exercitat de Curtea Constituţională, reprezintă una dintre consecinţele caracterului direct aplicabil al Constituţiei. De aceea, asa cum se arata în decizia recurată, "dispoziţia art. 130 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar aceasta concretizare nu poate duce la restrîngerea conţinutului dispoziţiei constituţionale". Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, nu se poate considera ca participarea procurorului ar putea genera un dezechilibru procesual, cît timp statutul sau constituţional priveşte apărarea intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Astfel, Ministerul Public, în afară cazurilor prevăzute expres de lege cu privire la obligativitatea participării procurorului, are dreptul de a aprecia şi competenţa de a acţiona pentru realizarea obiectivelor menţionate în art. 130 alin. (1) din Constituţie. Desigur, faptul ca procurorul participa în proces ca reprezentant al intereselor generale ale societăţii exclude posibilitatea participării sale la procesele în care nu sunt implicate asemenea interese. Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursurile declarate de Saraev Gabriela şi Spancioc Verginica împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 4 ianuarie 1995. Definitivă. Decizia se comunică Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,dr. Miklos FazakasMagistrat-asistent,Florentina Geangu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește