DECIZIE nr. 26 din 18 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucia Tomuţă în Dosarul nr. 01601/221/2008 al Judecătoriei Deva.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 01601/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Lucia Tomuţă, pârâtă într-o cauză civilă având ca obiect pretenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia invocă înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (2) şi art. 124, deoarece "judecătorii se supun nu doar legii, ci şi deciziei de recurs, dezlegărilor date cu ocazia soluţionării acestuia", astfel că "hotărârile date de către instanţa de recurs trebuie respectate de către instanţele de fond, atât cu privire la problemele de drept dezlegate, cât şi cu privire la necesitatea administrării probelor."Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă fiind neconstituţionale în partea referitoare la obligarea judecătorilor fondului de a respecta necondiţionat hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate de aceasta.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 16 alin. (2) potrivit cărora "Nimeni nu este mai presus de lege" şi ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare la recurs, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, evident fără a fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.Asupra textelor de lege atacate, raportate la prevederile constituţionale ale art. 124, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 332 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi Decizia nr. 360 din 12 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003.Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că principiul independenţei justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, derivă din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui echilibru între autorităţile care exercită puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecătoreşti să fie la adăpost de orice ingerinţă şi, în consecinţă, independenţa judecătorilor reprezintă o garanţie fundamentală a exercitării drepturilor omului.Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independenţei justiţiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să îl influenţeze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea supusă controlului judiciar.Instituţia controlului judiciar îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".Prin dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă se dă eficienţă acestui text constituţional, deoarece fără obligativitatea îndrumărilor date de către instanţa de control judiciar judecătorilor fondului, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionării temeinice şi legale a cauzelor. Dacă judecătorii de la instanţa de fond nu ar fi obligaţi să se supună îndrumărilor instanţei de apel sau de recurs, putând reitera erorile comise prin soluţia ce a fost desfiinţată, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea duratei soluţionării cauzelor în mod nepermis şi astfel s-ar încălca cerinţa soluţionării proceselor într-un termen rezonabil.Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o încălcare a independenţei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activităţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe cale de hotărâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenţa judecătorului de fond nu este ştirbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi străine de cauza judecată, ci se conformează hotărârii judecătoreşti date în exercitarea competenţei legale de control judiciar.Pe de altă parte, Curtea a reţinut că în toate legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul independenţei justiţiei. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "instanţă independentă", cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Hotărârea din 8 decembrie 1983 pronunţată în Cauza Pretto şi alţii contra Italiei).Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Lucia Tomuţă în Dosarul nr. 01601/221/2008 al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește