DECIZIE nr. 26 din 11 februarie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 523/1973 privind aprobarea tarifelor-etalon reasezate, precum şi unele măsuri pentru stabilirea tarifelor reasezate, pentru transporturile de mărfuri pe calea ferată şi cu mijloace auto, precum şi a Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, partea a III-a B, cod 56.05



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecător Raul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Sidermet" – S.A. Calan împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 108 din 2 octombrie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 4 februarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor, legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 11 februarie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 108 din 2 octombrie 1996 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 523/1973 privind aprobarea tarifelor-etalon reasezate, precum şi unele măsuri pentru stabilirea tarifelor reasezate, pentru transporturile de mărfuri pe calea ferată şi cu mijloace auto, precum şi a Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, partea a III-a B, cod 56.05, ridicată de Societatea Comercială „Sidermet” – S.A. Calan. Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile cuprinse la cod 56.05 din Tariful local de mărfuri, aprobat prin ordinul sus-menţionat, iar nu Decretul nr. 523/1973. În consecinţa, având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 şi practica sa constanta, Curtea a reţinut ca excepţia nu intră în competenţa sa, deoarece controlul legalităţii actelor normative şi individuale ale Guvernului, ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice aparţine instanţelor judecătoreşti.Împotriva Deciziei nr. 108 din 2 octombrie 1996 Societatea Comercială „Sidermet” – S.A. Calan a declarat recurs în termen legal, cu motivarea ca excepţia de neconstituţionalitate invocată priveşte numai Decretul nr. 523/1973, care are putere de lege, iar Ordinul S.N.C.F.R. nr. 204/1991, menţionat anterior, nu modifica raporturile juridice fundamentale stabilite prin Decretul nr. 523/1973, ci doar indexează tarifele aplicate de calea ferată.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivul de recurs invocat, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Decretului nr. 523/1973 şi ale Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Motivul de recurs invocat nu este întemeiat şi urmează a fi respins. În mod corect, prin Decizia nr. 108/1996 s-a reţinut că nu intră în competenţa Curţii Constituţionale verificarea legalităţii, inclusiv a constituţionalităţii unei prevederi legale instituite printr-un ordin al S.N.C.F.R., întrucît potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, competenţa Curţii priveşte exclusiv controlul constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor, nu şi a celorlalte acte normative al căror control de legalitate este o prerogativa a instanţei judecătoreşti.Prin cererea de recurs, recurentul a precizat însă ca excepţia invocată priveşte Decretul nr. 523/1973 ca temei al Ordinului S.N.C.F.R. nr. 204/1991, o reglementare preconstitutionala despre care se susţine ca ar fi contrară prevederilor Constituţiei, ceea ce ar atrage incidenţa art. 150 alin. (1) din Constituţie.Se constata însă ca prin Legea nr. 129 din 16 octombrie 1996 privind transportul pe căile ferate române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 30 octombrie 1996, Decretul nr. 523/1973 a fost abrogat expres. De aceea, în prezent, invocarea neconstitutionalitatii acestui decret este lipsită de obiect, întrucît Curtea este competenţa să se pronunţe doar asupra unei prevederi legale în vigoare. În acest sens este şi practica jurisdicţională constanta a Curţii, asa cum rezultă, de exemplu, din Decizia nr. 128 din 23 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 7 ianuarie 1997, în care s-a stabilit că nu este de competenţa Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii unui text legal ce nu mai este în vigoare la data pronunţării deciziei.În concluzie, din cele arătate rezultă ca atât recursul formulat, cît şi excepţia de neconstituţionalitate sunt în prezent lipsite de obiect, deoarece dispoziţia legală la care acestea se referă a fost abrogată în mod expres.Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Sidermet" – S.A. Calan împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 108 din 2 octombrie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 11 februarie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește