DECIZIE nr. 259 din 25 septembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Stancu Mitulescu în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecătoriei Sectorului 3, municipiul Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât motivele invocate în susţinerea acesteia reprezintă aspecte de aplicare şi de interpretare a legii, a căror soluţionare este de competenţa instanţei de judecată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierea din 12 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 14.341/2000, Judecătoria Sectorului 3, municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, excepţie ridicată de Stancu Mitulescu într-o cauza având ca obiect o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit în temeiul acestor dispoziţii de lege.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, raportat la art. 3 lit. a) din aceeaşi lege, „limitează şi chiar lipseşte de conţinut dreptul de proprietate” pe care autorul excepţiei îl are asupra construcţiei, incalcandu-se astfel art. 41 şi 135 din Constituţie, texte prin care se garantează dreptul de proprietate şi obligaţia statului de a ocroti proprietatea. De altfel, se considera ca, potrivit legii, în cazul garajelor autorizaţia de construire nu este necesară.Judecătoria Sectorului 3, municipiul Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile legale ce fac obiectul excepţiei ridicate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale. În acest sens se arata ca, deşi Legea nr. 50/1991 nu menţionează expres garajele printre construcţiile ce nu pot fi realizate fără autorizaţie, practica este constanta în a le încadra în categoria obiectivelor ce presupun autorizarea prealabilă. Pe de altă parte se mai arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, or, Legea nr. 50/1991 nu face decât sa stabilească anumite condiţii privind exercitarea dreptului de proprietate.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca „existenta obligaţiei de a construi, reconstrui etc. orice fel de clădire, numai cu autorizaţie, nu poate fi considerată o încălcare a dreptului de proprietate sau a oricărui alt drept fundamental al omului”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicată de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, dispoziţii al căror conţinut este următorul:– art. 3 lit. a): "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:a) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clădirilor de orice fel;"; … – art. 23 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:a) executarea, fără autorizaţie sau cu încălcarea acesteia, precum şi a proiectelor aprobate, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor de la lit. b);" … Curtea Constituţională constata ca dispoziţiile art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 231 din 24 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, astfel încât la data sesizării Curţii prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecătoriei Sectorului 3, municipiul Bucureşti, textele criticate aveau următoarea redactare:– art. 3 lit. a): "Autorizaţia de construire se eliberează pentru:a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie ori alte intervenţii care afectează siguranţa construcţiei sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 lit. f;"; … – art. 23 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:a) executarea sau desfiinţarea totală ori parţială, fără autorizaţie, a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor de la lit. b), de către investitor şi executant;" … Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, a fost, de asemenea, modificată şi completată prin Legea nr. 453 din 18 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, dar textele ce formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi-au păstrat redactarea data prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 231/2000.În aceasta situaţie Curtea Constituţională constata ca, deşi textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale au fost modificate atât anterior, cat şi ulterior sesizării sale prin Încheierea din 12 decembrie 2000, în noua redactare se păstrează soluţia legislativă dinaintea modificărilor, astfel încât motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei subzistă. Asa fiind, în sensul celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocarii excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cauza pentru soluţionarea excepţiei nu este necesară o noua sesizare. Prin prezenta decizie Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.Prin textele de lege criticate se sancţionează contraventional executarea de lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, fără autorizaţie de construire.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauza în care se contesta procesul-verbal de contravenţie, prin care se dispune aplicarea unei amenzi contravenţionale şi desfiinţarea construcţiei, în speta a garajului. Autorul excepţiei considera ca "garajul nu face parte din construcţiile pentru care este necesară eliberarea unei autorizaţii de construcţie", asa încât prin dispoziţiile criticate se încalcă "drepturile fundamentale ale cetăţeanului garantate de Constituţie, respectiv art. 41 şi art. 135 din Constituţia României", "deoarece limitează şi chiar lipseşte de conţinut dreptul de proprietate pe care contestatorul îl are asupra acestui garaj".În ceea ce priveşte critica potrivit căreia textele de lege ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate încalcă dispoziţiile art. 41 şi 135 din Constituţie, Curtea retine ca regimul legal al construcţiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fără a se putea apara invocand principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii.În legătură cu susţinerea conform căreia "garajul nu face parte din construcţiile pentru care este necesară eliberarea unei autorizaţii de construcţie" Curtea Constituţională constata ca, în realitate, acesta este un aspect care priveşte modul de aplicare a reglementării legale, iar nu constituţionalitatea textelor de lege criticate. Or, potrivit art. 2 alin. (2) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, Curtea „nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”. Asadar, problema dacă o anumită categorie de construcţii – în speta, garajele – intra sau nu sub incidenţa prevederilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, urmează să fie rezolvată de instanţa de judecată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Stancu Mitulescu în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecătoriei Sectorului 3, municipiul Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie 2001.PRE$EDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește