DECIZIE nr. 259 din 24 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales cu delegaţie la dosar. De asemenea, răspunde, pentru partea Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, apărătorul ales cu delegaţia depusă la dosar. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisă a excepţiei. Apărătorul părţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei achiesează la concluziile reprezentatului autorului excepţiei, solicitând, de asemenea, admiterea excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege ce formează obiect al acesteia nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.950/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” -S.A. din Bucureşti într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a unei hotărâri emise de Guvern.În motivarea excepţiei se susţine că textul de lege criticat nu dă posibilitatea părţilor de a beneficia de toate garanţiile unui proces echitabil, întrucât, pe de o parte, condiţiile în care se poate solicita suspendarea executării unui act administrativ unilateral nu sunt suficient de bine delimitate, iar, pe de altă parte, instituie o procedură care permite judecarea cauzei fără ca toate părţile să fi luat cunoştinţă de înscrisurile existente la dosar şi fără să se permită administrarea de probatorii de către toate părţile din proces. Se arată că folosirea unor "noţiuni relativ largi" precum cazuri bine justificate sau prevenirea unei pagube iminente dau posibilitatea unor interpretări arbitrare, subiective, din partea judecătorului. În continuare, se susţine că, prin acordarea posibilităţii de a suspenda, pe cale judiciară, în regim de urgenţă, efectele unui act administrativ care pune în executare o politică de dezvoltare regională, se încalcă principiul enunţat în art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie. În argumentarea acestei critici se arată că, în cauză, se tinde tocmai la suspendarea unui act administrativ care pune în aplicare politica Uniunii Europene în domeniul comunicaţiilor electronice, mai exact, în domeniul spectrelor de frecvenţă radio. În fine, se susţine că prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 vin în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a), privând un operator economic de drepturile sale născute dintr-un act administrativ la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată şi fără a avea loc o judecată asupra fondului pretenţiilor.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt în deplin acord cu normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autorului excepţiei şi părţii Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 14: "Suspendarea executării actului(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. … (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. … (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. … (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. … (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. … (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. … (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) care consacră dreptul părţilor la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 135 alin. (2) lit. a) care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi art. 135 alin. (2) lit. g) referitoare la obligaţia statului de a aplica politicile de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în jurisprudenţa sa, a reţinut că dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie posibilitatea persoanei vătămate prin actul administrativ de a solicita instanţei competente suspendarea executării actului până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia. Pentru a fi admisă, cererea de suspendare trebuie să întrunească două condiţii cumulative: să fie formulată în cazuri bine justificate şi, respectiv, suspendarea să prevină apariţia unei pagube iminente. Cu privire la susţinerile potrivit cărora aceste condiţii ar reprezenta „noţiuni relativ largi”, care ar conduce la arbitrar în actul de justiţie, deci la absenţa unui proces echitabil, Curtea constată că acestea nu sunt întemeiate. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999).Suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o măsură excepţională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la legalitatea sau oportunitatea actului, şi determină încetarea temporară a producerii efectelor juridice ale acestuia. Prin urmare, textul de lege criticat instituie o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către persoanele vătămate, fără să între în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.Nu este încălcat, aşa cum susţine autorul excepţiei, dreptul la un proces echitabil, prin lipsa posibilităţii de a administra probe în etapa procesuală vizată de textul de lege criticat. Prin soluţionarea de urgenţă a cererii de suspendare a executării actului administrativ nu sunt afectate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil într-o societate democratică. Fiind citate, părţile îşi pot face apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, şi pot propune probele pe care le apreciază ca fiind utile, astfel încât nu se poate susţine că textul de lege criticat ar nesocoti dispoziţiile constituţionale privind dreptul la un proces echitabil sau pe cele care garantează dreptul la apărare. În plus, fraza a doua a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligaţia persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acţiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nicio formalitate. Aşadar, inclusiv în eventualitatea soluţionării pe fond a litigiului în care va fi cenzurată legalitatea actului administrativ contestat, părţile vor putea administra toate probele pe care le consideră necesare, în condiţiile unui proces care întruneşte toate garanţiile care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil.În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 594 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, nr. 47 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, sau nr. 177 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006.În continuare, Curtea constată că dispoziţiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu sunt de natură să conducă la o nesocotire a prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care instituie obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie privind obligaţia statului de a aplica politicile de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene, Curtea constată că aceste prevederi din Legea fundamentală nu sunt incidente în analizarea constituţionalităţii prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Urmează ca instanţa în faţa căreia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, examinând fondul litigiului, să stabilească dacă actul administrativ cu caracter normativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, şi anume Hotărârea Guvernului nr. 61/2008 privind procedura de selecţie pentru acordarea unei licenţe naţionale de utilizare a frecvenţelor radio în vederea furnizării de reţele de date şi servicii de comunicaţii electronice mobile în benzile de frecvenţe 410-415/420-425 MHz, se circumscrie sau nu obligaţiei instituite în sarcina statului de art. 135 alin. (2) lit. g) din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romtelecom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.950/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește