DECIZIE nr. 259 din 14 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.100/2005 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, consilierul juridic al autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că prin textul de lege criticat a fost restrâns dreptul autorului excepţiei de a stabili modul de efectuare a executării silite, fapt ce a adus prejudicii acestuia. De asemenea, arată că textul criticat nu reprezintă o măsură de protecţie a debitorului, contravenind dispoziţiilor art. 45 şi 53 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.100/2005, Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unui recurs.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 45 din Constituţie, deoarece se restrânge dreptul creditorilor de a decide modul şi ordinea în care îşi recuperează creanţele, ordinea menţionată de textul de lege criticat neţinând cont de interesele şi voinţa părţilor. De asemenea, textul de lege criticat contravine şi art. 53 din Constituţie, deoarece nu există nici una dintre cauzele prevăzute de Legea fundamentală pentru care exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns.Tribunalul Bihor – Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat neîngrădind sub nici un aspect accesul liber al debitorului la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii, ci reprezintă o consecinţă a neîndeplinirii unor obligaţii asumate prin contract.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 19 iulie 2002, cu următorul conţinut: „După pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea sa, prin executorul judecătoresc, conform prevederilor legale în vigoare, creditorul va urmări patrimoniul debitorului, în următoarea ordine:a) mijloace băneşti, inclusiv disponibilităţile aflate în conturile bancare; … b) active financiare de orice fel; … c) produse finite, materii prime şi materiale, mijloace fixe; … d) creanţe şi alte valori patrimoniale aflate în circuitul civil." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că scopul Legii nr. 469/2002 este întărirea disciplinei contractuale în materie comercială, respectiv diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor în economie, dispoziţiile legii privind, pe de-o parte, conţinutul contractelor comerciale, iar pe de altă parte, executarea acestora, voluntară sau silită, precum şi sancţiunile pentru neexecutare. Prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002, considerate ca fiind neconstituţionale, consacră ordinea în care creditorul va urmări patrimoniul debitorului după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive în favoarea sa, prin intermediul executorului judecătoresc, conform prevederilor legale în vigoare. Procedura urmăririi silite, reglementată prin art. 8 din Legea nr. 469/2002, nu este decât o formă specifică a executării silite a cărei reglementare-cadru se află în legea comună civilă, fără a se încălca prevederile din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea prevăd o serie de elemente ale libertăţii economice, şi anume asigurarea accesului liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă. Exercitarea acestora se realizează în condiţiile prevăzute de lege, statul având îndatorirea de a le reglementa, cu respectarea principiilor economiei de piaţă, fapt realizat şi prin dispoziţiile de lege criticate.De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate reprezintă mijloace de protecţie a debitorului faţă de eventualele manifestări arbitrare din partea creditorului. Între aceste mijloace de protecţie a debitorului, pe lângă obligarea creditorului la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive, se regăseşte şi aceea a desfăşurării executării silite în condiţiile legii şi într-o ordine prestabilită a elementelor patrimoniale, fără ca în acest fel să se aducă vreo atingere dispoziţiilor art. 45 din Constituţie.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, se reţine că acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.100/2005 al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește