DECIZIE nr. 259 din 12 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Stănciulescu în Dosarul nr. 1.912/P/2004 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Mariana Laurenţia Nicolae a depus la dosar concluzii scrise prin care se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 6 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.912/P/2004, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Stănciulescu în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate, care exclud calea de atac a apelului pentru infracţiunile menţionate în text, contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, cât şi celor cuprinse în art. 129, privind folosirea căilor de atac, întrucât "anumite sentinţe emise de instanţele de judecată pot fi atacate numai cu recurs, nedându-se posibilitatea reexaminării fondului cauzei şi în calea de atac – apelul – ceea ce duce la apariţia multor erori judiciare […]". Se apreciază că "se impune declararea ca neconstituţionale a prevederilor art. 361 lit. a) Cod procedură penală, dând posibilitatea tuturor persoanelor interesate să parcurgă toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti considerate a fi nelegale".Tribunalul Argeş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea căilor de atac este atributul exclusiv al legiuitorului, care, în considerarea naturii infracţiunilor ce constituie obiectul procesului penal, poate institui reguli speciale de procedură, fără ca prin aceasta să creeze vreun privilegiu ori vreo discriminare între cetăţeni.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că soluţia legislativă consacrată prin textul de lege criticat nu creează nici un privilegiu sau discriminare între cetăţeni, fiind în concordanţă cu principiul egalităţii în drepturi, care presupune un tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Totodată, Guvernul arată că "drepturile procesuale sunt garantate, iar un control judiciar corespunzător se exercită şi în cazurile în care se poate uza de o singură cale ordinară de atac, cea a recursului".Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale care reglementează egalitatea în drepturi, întrucât nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte calea de atac a apelului, atât timp cât se asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Se arată, totodată, că art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală este în deplin acord cu art. 129 din Legea fundamentală, care încredinţează legiuitorului dreptul de a stabili căile de atac şi condiţiile exercitării acestora.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Sentinţele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:a) sentinţele pronunţate de judecătorii privind infracţiunile menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a)." … Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi cele cuprinse în art. 128 (devenit, urmare a revizuirii Constituţiei, art. 129) referitoare la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate, prin care se instituie excepţii de la regula triplului grad de jurisdicţie, sunt în concordanţă cu prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care dau în competenţa exclusivă a legiuitorului stabilirea competenţei, a procedurii de judecată şi a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.Contrar susţinerilor autorului excepţiei, chiar şi în situaţia în care sentinţa instanţei de fond nu poate fi atacată cu apel, este asigurată posibilitatea "reexaminării fondului cauzei", întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedură penală, "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9, iar instanţa este obligată ca, în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze întreaga cauză sub toate aspectele".Textul de lege criticat nu contravine, de asemenea, prevederilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, deoarece acesta se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei criticate, fără privilegii sau discriminări. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, faptul că nu este contrară principiului egalităţii instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, atât timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. În considerentele aceleiaşi decizii Curtea a mai reţinut că accesul liber la justiţie nu presupune ca acesta să fie asigurat la toate structurile judecătoreşti – judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Supremă de Justiţie – şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti în condiţii de egalitate, poate stabili reguli deosebite.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, de exemplu prin Decizia nr. 159 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000. Prin această decizie, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, iar soluţia adoptată atunci, precum şi considerentele pe care se întemeiază îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Stănciulescu în Dosarul nr. 1.912/P/2004 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește