DECIZIE nr. 258 din 17 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Sorin Barbulea în Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti.La apelul nominal răspund autorul excepţiei şi partea Didina Nicolae Balas, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar, apreciind ca dispoziţiile legale criticate încalcă principiul egalităţii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi dreptul la apărare, consfintit de art. 24 alin. (1) din Constituţie.Partea Didina Nicolae Balas, apreciind ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire. Totodată, arata că nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul de apărare, întrucât inculpatul beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale, în deplin acord cu prevederile constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 18.597/2001, Judecătoria Sectorului IV Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicată de Sorin Barbulea, inculpat într-un proces de calomnie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arata ca "dispoziţiile art. 206 din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii prin orice mijloace aduc atingere dreptului la apărare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât cererea de recuzare pentru care s-a formulat plângere împotriva sa, plângere având ca obiect săvârşirea infracţiunii de calomnie, reprezintă o exercitare a dreptului la apărare, drept care nu poate fi îngrădit prin legea penală". Totodată, autorul excepţiei susţine ca sintagma "prin orice mijloace" încalcă şi principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice, având în vedere ca "în art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995” se prevede că „avocatul nu poate răspunde penal pentru susţinerile făcute oral sau în scris în faţa instanţei de judecată în legătură cu apărarea”.Judecătoria Sectorului IV Bucureşti considera ca excepţia este nefondata. În acest sens, se arata ca dreptul la apărare nu poate fi exercitat prin săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală, cu exonerarea părţii de răspundere penală, astfel încât nu exista contradictie între dispoziţiile art. 206 din Codul penal, privind săvârşirea calomniei prin orice mijloace, şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, care garantează dreptul la apărare. În opinia instanţei este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei în sensul că prin expresia "orice mijloace" s-ar crea o situaţie de inferioritate pentru parte în raport cu un apărător, în condiţiile în care acesta din urma, prin art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, nu este aparat de răspundere penală în cazul săvârşirii unor fapte de natura penală în cauza în care este angajat. Prin urmare, dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi autorităţilor publice, prevăzută în art. 16 alin. (1) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca fiind neîntemeiată critica privind neconstituţionalitatea art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece sintagma "prin orice mijloace", cuprinsă în art. 206 din Codul penal, nu creează privilegii sau discriminări. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece inculpatul beneficiază şi în acest caz de toate drepturile şi garanţiile procesuale privind dreptul la apărare. În plus, art. 207 din Codul penal reglementează proba verităţii, ca mijloc pus la dispoziţia inculpatului pentru a dovedi ca fapta săvârşită de el nu constituie calomnie.Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt constituţionale. Se susţine ca avocatul care face afirmaţii calomnioase, în susţinerea apărării părţii pe care o reprezintă, va putea fi tras la răspundere penală, dacă nu va putea face proba verităţii, deci nu poate fi reţinută o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1). Dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu încalcă dreptul la apărare, nici accesul liber la justiţie, deoarece inculpatul are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege. Pe de altă parte, dreptul la apărare nu poate fi exercitat prin săvârşirea unor infracţiuni, cu exonerarea de răspundere penală, asa încât nu poate fi reţinută vreo contradictie între dispoziţiile art. 206 din Codul penal privind săvârşirea faptei prin orice mijloace şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, care garantează acest drept constituţional. Nu trebuie lezata demnitatea vreunei persoane în numele dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispoziţii care prevăd ca: „Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi este criticat art. 206 din Codul penal în întregul său, din motivarea excepţiei rezultă ca aceasta critica vizează doar dispoziţia din alin. 1 referitoare la săvârşirea faptei prin orice mijloace. În consecinţa, controlul de constituţionalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la aceasta dispoziţie legală.În opinia autorului excepţiei, sintagma "prin orice mijloace" cuprinsă în textul criticat este contrară prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apărare, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor, coroborate cu art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, precum şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. În motivarea susţinerilor sale, autorul excepţiei arata ca afirmatiile făcute de el în faţa instanţei, ca mijloc de apărare, au fost considerate calomnioase în baza sintagmei amintite, contrar prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Totodată, el susţine ca sintagma menţionată conduce la o discriminare a părţii care se apara singura în instanţa, în comparatie cu avocatul care, în opinia sa, este aparat de răspundere pentru afirmatiile făcute în faţa instanţei, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată. În fine, aceasta incoerenta a legislaţiei este contrară, conchide autorul excepţiei, şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la statul de drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.Curtea retine ca sintagma "prin orice mijloace" din conţinutul incriminării calomniei nu contravine nici unei prevederi constituţionale, deoarece afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate cu privire la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar atrage asupra acesteia consecinţele periculoase menţionate în text, constituie în toate cazurile infracţiunea de calomnie. Afirmatia autorului excepţiei în sensul că avocatul ar fi aparat de răspundere penală pentru calomnie este inexactă, asa încât nu poate fi vorba de vreo discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.Este, totodată, nefondata critica pe care autorul excepţiei o face cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, deoarece acest drept constituţional poate fi exercitat numai prin mijloace legale. Pe de altă parte, dacă afirmatiile calomnioase au fost făcute în apărarea unui interes legitim, inculpatul se poate apara făcând proba verităţii afirmaţiilor sau imputarilor, iar proba verităţii constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicată de Sorin Barbulea în Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecătoriei Sectorului IV Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește