DECIZIE nr. 257 din 24 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ale art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ale art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ionica Speianu în Dosarul nr. 2.122/C/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă într-un litigiu de muncă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca, faţă de prevederile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibila potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece prin Legea nr. 338/2002 dispoziţia criticata a fost modificată în sensul că se recunoaşte ca vechime de cotizare şi perioada necontributiva în care salariata a beneficiat de drepturi de asigurări sociale. Dispoziţiile art. 183 alin. (3) din aceeaşi lege nu sunt determinante în soluţionarea cauzei, astfel ca şi faţă de acestea excepţia este inadmisibila. Solicita respingerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.122/C/2002, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ale art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, excepţie ridicată de Ionica Speianu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt într-o contradictie flagrantă cu pactele şi tratatele internaţionale referitoare la drepturile fundamentale ale omului, la protecţia mamei şi copilului, precum şi a muncii salarizate, tratate la care România este parte, fiind incalcate prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie. Astfel dispoziţiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 sunt contrare prevederilor art. 8 pct. 1 din Carta socială europeană revizuită, precum şi ale art. 10 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, întrucât nu recunosc dreptul salariatelor care au un stagiu minim de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de a naşte un nou copil şi de a beneficia de indemnizaţia de asigurări sociale fără a fi necesar un nou stagiu minim de cotizare, iar dispoziţiile art. 183 alin. (2) sunt contrare prevederilor art. 2 pct. 2 şi ale art. 7 lit. a) pct. (i) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata în privinta art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, întrucât dispoziţiile acestuia contravin prevederilor art. 8 pct. 1 din Carta socială europeană revizuită şi ale art. 10 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, instanţa considera ca aceasta este nefondata.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca, faţă de reglementările cuprinse în Carta socială europeană revizuită şi în Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, invocate de autorul excepţiei, cu raportare la dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Constituţie, "prevederile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi considerate ca neconstituţionale”. Având în vedere, însă, modificarea adusă textului de lege examinat prin Legea nr. 338/2002, potrivit căreia stagiul de cotizare de cel puţin 6 luni în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului poate fi „realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 38”, motivul de neconstituţionalitate a încetat, iar excepţia a devenit inadmisibila. În legătură cu dispoziţiile art. 183 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, referitoare la majorarea veniturilor salariale şi a celor asigurate, pentru evitarea diminuării venitului net al salariaţilor ca urmare a suportării de către aceştia a contribuţiei la asigurările sociale, arata ca se ridica doar probleme de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază ca textul art. 98 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 este neconstitutional, întrucât „contravine prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţia României, care garantează concediul de maternitate plătit, fără a distinge asupra naşterii copiilor”. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 183 alin. (2) din aceeaşi lege, considera ca sub acest aspect se ridica o problemă de aplicare a reglementărilor legale, iar nu constituţionalitatea textelor de lege criticate, or, „interpretarea legii este atributul suveran al instanţei de judecată în opera de infaptuire a justiţiei”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 98 alin. (2) şi ale art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut:– Art. 98 alin. (2): "Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului.";– Art. 183 alin. (3): "Pentru asiguraţii care realizează venituri salariale lunare mai mari decât plafonul stabilit la 3 salarii medii brute pe economie majorarea prevăzută la alin. (2) se aplică la acest plafon."Art. 98 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 prevede, printre altele, dreptul la „a) indemnizaţia pentru maternitate; […] d) indemnizaţia pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav”. Potrivit art. 121 lit. a) din aceeaşi lege, indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului, respectiv de 3 ani în cazul copilului cu handicap. În sensul dispoziţiilor art. 98 alin. (2) persoana care a beneficiat de indemnizaţie pentru creşterea unui copil poate beneficia de indemnizaţie pentru maternitate sau pentru creşterea copilului următor numai dacă în ultimele 12 luni a cotizat la asigurările sociale o perioadă de cel puţin 6 luni.Art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 se referă la majorarea drepturilor salariale şi a veniturilor asigurate corespunzător cu majorarea cotei de contribuţie de asigurări sociale, suportate de asiguraţi.Potrivit susţinerilor autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale." Neconcordanta dispoziţiilor legale criticate se susţine în raport cu următoarele reglementări internaţionale:– Art. 8 pct. 1 din Carta socială europeană revizuită, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, conform căruia: „În vederea asigurării exercitării efective a dreptului lucratoarelor la protecţia maternitatii, părţile se angajează:1. să asigure lucratoarelor, înainte şi după naştere, un repaus cu o durată totală de cel puţin 14 săptămâni fie prin concediu plătit, fie prin prestaţii adecvate de securitate socială sau prin prestaţii din fonduri publice;"– Art. 2. pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, având următorul conţinut: „Statele părţi la prezentul pact se angajează sa garanteze ca drepturile enunţate în el vor fi exercitate fără nici o discriminare intemeiata pe rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naţionala sau socială, avere, naştere sau orice alta împrejurare.”;– Art. 7 lit. a) pct. (i) din acelaşi pact, potrivit căruia "Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure îndeosebi:a) remuneraţia care asigura tuturor membrilor cel puţin: … (i) un salariu echitabil şi o remuneraţie egala pentru o munca de valoare egala, fără nici o distincţie; în special, femeile trebuie să aibă garanţia ca condiţiile de muncă ce li se acordă nu sunt inferioare acelora de care beneficiază bărbaţii şi sa primească aceeaşi remuneraţie ca ei pentru aceeaşi munca;".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:Potrivit prevederilor art. 43 alin. (2) din Constituţie, "Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege". Aceasta norma constituţională prevede dreptul necondiţionat al femeilor la "concediu de maternitate plătit". Interpretată şi aplicată în concordanta cu reglementările art. 8 pct. 1 din Carta socială europeană revizuită, dispoziţia constituţională obliga statul "să asigure lucratoarelor, înainte şi după naştere, un repaus cu o durată totală de cel puţin 14 săptămâni fie prin concediu plătit, fie prin prestaţii adecvate de securitate socială sau prin prestaţii din fonduri publice", interpretare obligatorie conform art. 20 alin. (1) din Constituţie.Dispoziţiile art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 prevăd acordarea indemnizaţiei pentru maternitate femeilor care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului.Indemnizaţia pentru maternitate (pentru sarcina şi lauzie) se acordă, conform art. 118 din Legea nr. 19/2000, pe o perioadă de 126 de zile, deci peste perioada minima prevăzută în reglementările internaţionale. În aceleaşi condiţii, ca o alta măsura de asistenţa socială, potrivit art. 121 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, se acordă oricăruia dintre părinţi indemnizaţia pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv a vârstei de 3 ani în cazul copilului cu handicap.Dispoziţiile legale criticate nu ridica probleme în legătură cu drepturile ce se cuvin asiguraţilor la naşterea şi la îngrijirea primului copil. Probleme se ridica atunci când, după expirarea perioadei de 2 ani în care femeia a beneficiat de indemnizaţie pentru maternitate şi pentru îngrijirea copilului, dar înainte de realizarea unui nou stagiu de cotizare la asigurările sociale de 6 luni, aceasta naşte un al doilea copil, situaţie în care nu i se recunoaşte dreptul la indemnizaţia pentru maternitate. Având în vedere ca pe perioada în care o salariata a beneficiat de indemnizaţie pentru maternitate şi pentru îngrijirea copilului nu a încetat calitatea sa de salariata, contractul de muncă fiind doar suspendat, neacordarea indemnizaţiei pentru maternitate la naşterea celui de-al doilea copil apare ca fiind contrară dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 8 pct. 1 din Carta socială europeană revizuită.În aplicarea dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 19/2000 trebuie avute în vedere şi prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) şi ale art. 38 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege, potrivit cărora din indemnizaţia pentru maternitate şi pentru îngrijirea copilului nu se datorează contribuţie la asigurările sociale, iar perioada în care se acordă aceste indemnizaţii este asimilată cu stagiul de cotizare. Astfel:– Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Contribuţia de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:a) prestaţii de asigurări sociale care se suporta din fondurile asigurărilor sociale sau din fondurile angajatorului şi care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;"; … – Art. 38. alin. (1) lit. a): (1) În sistemul public se asimilează stagiul de cotizare şi perioadele necontributive, denumite în continuare perioade asimilate, în care asiguratul:a) a beneficiat sau beneficiază de drepturi de asigurări sociale, cu excepţia celor prevăzute la art. 40 lit. a), b), c) şi e)" (excepţiile se referă la pensia pentru limita de vârsta, pensia anticipata, pensia anticipata parţială şi la pensia de urmaş). … După sesizarea Curţii Constituţionale, prin Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (legea de aprobare a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002), art. 98 alin. (2) a fost modificat în sensul recunoaşterii stagiului de cotizare şi pentru perioada necontributiva. Astfel, textul de lege criticat are în prezent următorul conţinut: „Beneficiază de drepturile prevăzute la alin. (1) asiguraţii care în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni, realizat în condiţiile art. 37 şi/sau în una sau mai multe dintre situaţiile prevăzute la art. 38.” Aceasta modificare legislativă face ca excepţia ridicată sa devină inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.Dispoziţiile art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 nu sunt determinante în soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. De altfel, aceste dispoziţii se referă la majorarea salariilor proporţional cu majorarea cotelor de contribuţie la asigurările sociale, nefiind contrare nici unei prevederi constituţionale. De asemenea, Curtea constata ca reglementările din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, invocate de autor, nu au nici o legătură cu dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. (2) şi ca fiind inadmisibila cat priveşte dispoziţiile art. 183 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Ionica Speianu în Dosarul nr. 2.122/C/2002 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește