DECIZIE nr. 257 din 14 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cârstea – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.393/2005 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar autorul excepţiei şi părţile Consiliul Local al Municipiului Iaşi şi primarul municipiului Iaşi au depus concluzii scrise.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus” – S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 aduc atingere prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. În acest sens arată că „poziţia preferenţială de care se bucură autorităţile publice locale – prin recunoaşterea puterii executorii a actelor emise de acestea – reclamă o protecţie egală a drepturilor încălcate prin emiterea acestor acte”, motiv pentru care „pentru a asigura o poziţie de egalitate şi un tratament juridic echitabil s-a recunoscut persoanei implicate dreptul de a ataca actul şi de a solicita suspendarea executării acestuia până la soluţionarea definitivă a litigiului”. Aşa fiind, apreciază autorul excepţiei, „recunoaşterea în favoarea autorităţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor şi principiul potrivit cu care nimeni nu este mai presus de lege”. Totodată, „se înfrânge însăşi raţiunea legii contenciosului administrativ privind realizarea efectivă a protecţiei cetăţeanului faţă de actele nelegale ale autorităţilor, golindu-se de conţinut principiul constituţional privind liberul acces la justiţie pentru apărarea unui drept, precum şi dreptul la un proces echitabil şi într-un timp rezonabil”.Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins: „Încheierea sau, după caz, sentinţa prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare”.Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 şi 21. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia se referă la textele constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că "recunoaşterea în favoarea autorităţii administrative a dreptului la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea actului nelegal înfrânge egalitatea de tratament a persoanelor" şi principiul constituţional privind accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Curtea observă că, potrivit art. 14 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente”, iar instanţa are obligaţia de a soluţiona cererea de urgenţă, cu citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate.Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica privind încălcarea prevederilor art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, deoarece părţile beneficiază de toate garanţiile unui proces echitabil, inclusiv în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de suspendare a actelor administrative şi a recursului împotriva soluţiei de suspendare a acestor acte.Curtea constată că textul de lege criticat, potrivit căruia legiuitorul a recunoscut autorităţii administrative emitente dreptul de a declara recurs în 5 zile de la pronunţare împotriva încheierii sau sentinţei judecătoreşti prin care s-a dispus suspendarea actelor administrative, nu aduce atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât acestea consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea între cetăţeni şi autorităţile publice. Totodată, textul de lege criticat este în acord cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, şi cu cele ale art. 129 din Legea fundamentală, în conformitate cu care împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Minibus” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.393/2005 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește