DECIZIE nr. 256 din 20 septembrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Francesco Zucca în Dosarul nr. 2.376/2001 al Curţii de Apel Ploiesti – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei asistat de avocat Gheorghe Culicovschi, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea acesteia, arătând ca dispoziţiile art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituţie. Se apreciază ca dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează ca instanţa nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, dacă procurorul nu ar cere aceasta. Referindu-se la speta, autorul excepţiei afirma ca instanţa de fond a greşit atunci când i-a respins cererea de a cenzura refuzul Parchetului de a extinde procesul penal şi cu privire la o altă persoană care era parte vătămată în cauza. Invoca în sprijinul sustinerii sale Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, prin care Curtea a decis ca respectivele dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care opresc partea nemultumita de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror să se adreseze justiţiei. Pornind de la aceasta decizie, autorul excepţiei a cerut instanţei sa extindă procesul penal cu privire la altă persoană, deşi procurorul nu a cerut aceasta, ceea ce instanţa a refuzat invocand dispoziţiile art. 337 din Codul de procedură penală. Autorul excepţiei considera ca aceasta interpretare a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală este neconstitutionala, deoarece încalcă litera şi spiritul art. 125 alin. (1) din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate deoarece, pe de o parte, instanţa este obligată să soluţioneze cauzele în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare şi nu este indreptatita sa restituie dosarul pe motivul de a se cerceta dacă în cauza nu este angajata şi răspunderea altor persoane, iar, pe de altă parte, persoana nemultumita poate face plângere la organul ierarhic superior împotriva soluţiei date de organul judiciar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 23 aprilie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.376/2001, Curtea de Apel Ploiesti – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Francesco Zucca.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, obliga instanţa să se limiteze la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei şi, pe de altă parte, numai procurorul are dreptul exclusiv de a cere extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană, drept pe care acesta îl poate exercita contrar principiilor procesului penal. Prin urmare, textele legale menţionate sunt considerate ca fiind contrare art. 125 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca lasă la latitudinea procurorului aplicarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii.Curtea de Apel Ploiesti – Secţia penală, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală este intemeiata "în măsura în care se interpretează ca instanţa nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, în cazul în care procurorul refuza să facă acest lucru."Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în materie penală, cu excepţia cazurilor în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sesizarea instanţei de judecată se face din oficiu, prin rechizitoriul procurorului care, potrivit art. 164 din Codul de procedură penală, constituie singurul act de sesizare. Aceasta nu contravine dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie şi nici altor prevederi constituţionale, deoarece drepturile cetăţenilor în faţa legii nu se pot exercita în dăuna drepturilor altor cetăţeni. Se precizează ca drepturile oricărui cetăţean privind accesul liber la justiţie se pot exercita doar în limitele corelării interesului subiectiv cu interesele generale ale societăţii. Se invoca, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, în care se arata ca exercitarea dreptului la acţiune în justiţie pentru apărarea unui interes legitim nu este echivalenta cu funcţia de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii în procesul penal. Acest drept este acordat numai procurorului, în conformitate cu principiile ce stau la baza procesului penal şi cu prevederile art. 130 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor". Dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, deoarece înfăptuirea justiţiei prin instanţele judecătoreşti are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare.Preşedintele Senatului şi Preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:– Art. 336: "Când în cursul judecaţii se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârşirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracţiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte aceasta fapta, iar când instanţa găseşte cererea intemeiata, o admite şi:a) dacă procurorul declara ca pune în mişcare acţiunea penală, procedează la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta infracţiune; … b) dacă procurorul declara că nu pune în mişcare acţiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333, instanţa poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror. … Dacă procurorul nu participa la judecata şi sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa extinde din oficiu procesul penal şi procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.Dispoziţiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4.";– Art. 337: "În cursul judecaţii, când se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.Dacă instanţa găseşte cererea intemeiata, o admite şi procedează potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt:– Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în procesul penal sesizarea instanţei de judecată – cu excepţiile prevăzute în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, când sesizarea are loc prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată instanţei de judecată – se realizează prin rechizitoriul procurorului (art. 264 din Codul de procedură penală), iar judecata se margineste la fapta şi la persoana arătate în actul de sesizare a instanţei şi, desigur, în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referă extinderea (art. 317 din Codul de procedură penală). Dar, dacă actul de sesizare, rechizitoriul dat de procuror, stabileşte obiectul judecaţii, este firesc ca şi extinderea acestui obiect în cursul judecaţii să se facă tot prin actul de voinţa al procurorului, iar atunci când procurorul nu considera necesară extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană, care nu era arătată în actul de sesizare, este firesc ca instanţa sa nu poată efectua aceasta extindere, prin care ar încalcă drepturi fundamentale ale persoanei în cauza. Aceasta prerogativa încredinţată procurorului în procesul penal este în perfecta concordanta cu prevederile art. 130 din Constituţie, potrivit cărora "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor". Analogia pe care autorul excepţiei o face cu dreptul persoanei nemultumite de soluţia data de Ministerul Public, plângerii sale împotriva actelor sau măsurilor procurorului, de a se adresa justiţiei, drept recunoscut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998 nu este incidenţa în cauza.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 149, din 26 martie 2001.Prin aceasta decizie Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a precizat ca "numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal pentru fapte noi şi dacă declara ca pune în mişcare acţiunea penală, instanţa este obligată sa procedeze la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta infracţiune, care se include astfel în obiectul judecaţii (art. 317 teza a doua din Codul de procedură penală). În acelaşi sens, în cazul extinderii procesului penal cu privire la altă persoană, dacă procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanţa este obligată să soluţioneze cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare şi nu poate să dispună extinderea procesului penal din proprie iniţiativă". Precizând ca acest drept al procurorului în procesul penal corespunde întru totul prevederilor art. 130 alin. (1) din Constituţie, Curtea mai constata ca dispoziţiile legale criticate (art. 317 şi 337 din Codul de procedură penală) nu contravin nici art. 125 din Constituţie "deoarece, pe de o parte, înfăptuirea justiţiei prin instanţele judecătoreşti are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare, iar pe de altă parte, persoana nemultumita de soluţia data de un organ judiciar are la dispoziţie suficiente modalităţi de a contesta aceasta în căile de atac".Asa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituţională urmează sa respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, cu raportare la prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Francesco Zucca în Dosarul nr. 2.376/2001 al Curţii de Apel Ploiesti – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Cristina RaduÎntrucât magistratul-asistent Cristina Radu se afla în imposibilitatea de a semna deoarece a fost numita în funcţia de procuror, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 din Codul de procedură civilă,Magistrat-asistent şef,Claudia Miu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește