DECIZIE nr. 256 din 20 martie 2007

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 22/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 2 mai 2007
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 22 20/01/2005
ActulREFERIRE LADECIZIE 157 22/04/2003
ActulREFERIRE LALEGE 241 16/05/2001
ActulREFERIRE LADECIZIE 139 08/05/2001
ActulREFERIRE LADECIZIE 97 18/05/2000
ActulREFERIRE LADECIZIE 88 04/05/2000
ActulREFERIRE LADECIZIE 224 07/12/1999
ActulREFERIRE LAOUG 40 08/04/1999
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 10
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 11
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 40 08/04/1999 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 114 11/10/1996
ActulREFERIRE LALEGE (R) 114 11/10/1996 ANEXA 1
ActulREFERIRE LALEGE 112 25/11/1995
ActulREFERIRE LALEGE 17 08/04/1994
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 4
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 22
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 54
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ActulREFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 25
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 522 09/04/2009
ActulREFERIT DEDECIZIE 622 28/04/2009
ActulREFERIT DEDECIZIE 158 26/02/2008
ActulREFERIT DEDECIZIE 538 13/05/2008
ActulREFERIT DEDECIZIE 566 15/05/2008
ActulREFERIT DEDECIZIE 1286 02/12/2008
ActulREFERIT DEDECIZIE 790 27/09/2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ghiorghe Florea, Viorica Florea, Mihai Remus Florea şi Petre Iulian Florea în Dosarul nr. 501/2006 al Judecătoriei Sinaia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă cu privire la cererea de amânare a judecăţii în vederea angajării unui apărător, formulată de Ghiorghe Florea.Reprezentantul Ministerului Public se opune amânării judecării excepţiei, având în vedere că, de la data sesizării Curţii Constituţionale şi până la primul termen de judecată, partea care a solicitat amânarea avea posibilitatea să îşi angajeze un apărător.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată de Ghiorghe Florea.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 501/2006, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ghiorghe Florea, Viorica Florea, Mihai Remus Florea şi Petre Iulian Florea într-un proces civil de evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin normelor constituţionale, precum şi celor din actele internaţionale invocate, întrucât, deşi statul are obligaţia de a lua măsuri concrete de protecţie socială, în realitate, din modul de redactare a textelor atacate rezultă măsuri discriminatorii împotriva chiriaşilor. Astfel că, susţin aceştia, este încălcat dreptul la stabilirea locuinţei şi la oferirea unor condiţii de locuit ce trebuie să se circumscrie noţiunii de trai decent. De asemenea, mai susţin că dreptul la locaţiune are un conţinut complex care implică, printre altele, stabilirea domiciliului şi dreptul la respectarea vieţii private.Judecătoria Sinaia apreciază că prevederile criticate nu vin în conflict cu niciuna din dispoziţiile constituţionale invocate, neexistând totodată vreo contradicţie între aceste texte şi pactele şi tratatele internaţionale la care România este parte, referitoare la drepturile fundamentale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 2: "Contractele de închiriere prelungite sau reînnoite în temeiul Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţe, proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se prelungesc, la cererea chiriaşilor, pentru o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”;– Art. 7: "Prelungirea contractelor de închiriere, realizată în baza prevederilor art. 1, rămâne valabilă şi în cazul redobândirii imobilelor respective de către foştii proprietari sau de moştenitorii acestora după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.";– Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";– Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7;b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinţă corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică;c) chiriaşului care refuză să preia în folosinţă o altă locuinţă pusă la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autorităţile publice locale;d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fără consimţământul scris al proprietarului;g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al proprietarului şi fără aprobările legale;h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea;i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei;j) chiriaşilor rezidenţi în străinătate care, fără a fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fără întrerupere.";– Art. 14: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţă chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii.(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive:a) locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia, numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România;b) locuinţa urmează să fie vândută în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i).(3) Proprietarul este obligat să îi notifice chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puţin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b). În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului.(4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive.(5) Chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacă locaţiunea nu s-a reînnoit. Chiriaşul este obligat să plătească întreaga chirie, precum şi toate cheltuielile pentru servicii şi întreţinere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuinţa.";– Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul să ceară şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinţă pe calea unui schimb obligatoriu.(2) Pentru aceasta proprietarul este obligat să pună la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinţă în aceeaşi localitate sau într-o altă localitate cu acordul chiriaşului, cu asigurarea exigenţelor minimale prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Dacă locuinţa oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul iniţial."Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) Dreptul la apărare, art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 54 Fidelitatea faţă de ţară. Este invocată şi încălcarea art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei, printre care şi textele criticate în cauza de faţă, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia nr. 97 din 18 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 19 octombrie 2000, Decizia nr. 224 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Decizia nr. 139 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 iunie 2001, Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 21 februarie 2005, şi Decizia nr. 157 din 22 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 12 iunie 2003, Curtea a statuat în sensul constituţionalităţii prevederilor de lege criticate şi în cauza de faţă.În aceste decizii, Curtea a decis că măsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, îşi au temeiul constituţional în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului său de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.Cu privire la conţinutul noţiunii "nivel de trai decent", Curtea a reţinut că acesta nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementările internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi art. 20 din Constituţie. În acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde printre altele şi dreptul la locuinţă. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevăzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa, se referă, în mod expres, şi la locuinţă. Astfel că legiuitorul, dând curs acestor dispoziţii, este îndreptăţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, să ţină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând un echilibru între cele două comandamente constituţionale.Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, neexistând temeiuri pentru modificarea jurisprudenţei Curţii în această materie.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2, 7, 10, 11, 13, 14 şi 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ghiorghe Florea, Viorica Florea, Mihai Remus Florea şi Petre Iulian Florea în Dosarul nr. 501/2006 al Judecătoriei Sinaia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x