DECIZIE nr. 256 din 17 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Larydona Com" – S.R.L., Societatea Comercială "Bucur Obor" – S.A. şi Societatea Comercială "NG Glimos Com" – S.R.L. în dosarele nr. 8.915/2002 şi nr. 8.919/2002 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 96C/2003 la Dosarul nr. 95C/2003, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cele doua dosare este identic.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinţa, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai buna administrare a justiţiei.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca art. 975 din Codul civil nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotriva, le da expresie, asigurând echilibrul procesual între persoanele cu interese contrare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 9 decembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 8.915/2002 şi nr. 8.919/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Larydona Com" – S.R.L., Societatea Comercială "Bucur Obor" – S.A. şi Societatea Comercială "NG Glimos Com" – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat reglementează succint acţiunea pauliana printr-o formulare generală, care nu conţine condiţiile concrete şi prealabile privind admisibilitatea acţiunii pauliene, astfel încât permite oricărui creditor, inclusiv celui de rea-credinţa, sa atace orice act juridic încheiat de debitor cu terţii, ceea ce reprezintă o exercitare abuzivă a liberului acces la justiţie şi conduce la încălcarea drepturilor legal dobândite de terţii de buna-credinţa prin încheierea actelor respective. Autoarele apreciază ca interdicţia creării de prejudicii unui creditor prin acte încheiate de debitor cu terţe persoane nu poate constitui un scop legitim pentru limitarea drepturilor terţului, deoarece, eo ipso, orice act încheiat de debitor prejudiciază lato sensu creditorii chirografari prin modificările intervenite în patrimoniul debitorului. Astfel se aduce atingere dreptului la apărare al terţului de buna-credinţa şi dreptului la un proces echitabil, textul de lege criticat protejand exclusiv interesele creditorului. Se mai arata ca art. 975 din Codul civil descurajeaza subiectele de drept sa încheie acte juridice cu debitorii altor persoane, aspect de natura sa limiteze posibilităţile de valorificare a factorilor de producţie, întrucât terţul de buna-credinţa trebuie să îşi aleagă partenerii după criteriul exclusiv al existenţei unor debite ale cocontractantului, urmând ca, în caz contrar, să îşi asume riscul revocării contractului încheiat cu debitorul, la cererea oricărui creditor chirografar prejudiciat de actul respectiv. Prin urmare, se apreciază ca sunt limitate posibilităţile de creare a cadrului favorabil pentru existenta unei economii de piaţa bazate pe libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale, ceea ce, evident, contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a).Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază ca art. 975 din Codul civil constituie o expresie a principiilor constituţionale invocate, iar nu o încălcare a acestora, fiind o reflectare adecvată a principiului exercitării cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor constituţionale. Statul, în calitate de garant al acestor drepturi şi libertăţi, asigura o protecţie reală şi nediscriminatorie a drepturilor legale ale cetăţenilor, în acest fel stimulandu-se dezvoltarea economică şi socială.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul arata ca art. 975 din Codul civil recunoaşte oricărui creditor dreptul de a ataca în justiţie, prin acţiune revocatorie, actul prin care debitorul sau îl prejudiciază, astfel încât nu contravine în nici un mod prevederilor constituţionale privitoare la garantarea dreptului la apărare sau exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor persoanei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 975 din Codul civil. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 975: "Ei pot asemenea, în numele lor personal, sa atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 54: "Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi.";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" … De asemenea, sunt invocate prevederile internaţionale cuprinse în:– Art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat reglementează un mijloc juridic procedural, acţiunea pauliana, prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice încheiate de către debitor în frauda drepturilor sale. Posibilitatea recunoscută creditorului este subsecventa întrunirii a doua condiţii cumulative: actele juridice sa fi fost întocmite cu rea-credinţa şi, ca urmare a încheierii lor, creditorii sa fi fost prejudiciati în propriile drepturi. Poziţia subiectiva a debitorului nu presupune în mod necesar intenţia directa de a vătăma, fiind suficient ca acesta să aibă cunoştinţa de faptul ca actele sale sunt de natura a prejudicia pe creditori, provocand sau agravand insolvabilitatea sa. Într-o astfel de situaţie sarcina probarii existenţei condiţiilor menţionate incumba titularului dreptului la acţiunea pauliana, asadar creditorului.Analizând susţinerile autoarelor criticii de neconstituţionalitate, Curtea apreciază ca art. 975 din Codul civil nu releva nici o contradictie cu textele constituţionale de referinţa pretins a fi incalcate.În ceea ce priveşte principiile constituţionale privind statul de drept, democratic şi social, exercitarea cu bunacredinta a drepturilor şi libertăţilor persoanei, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, consacrate în art. 1 alin. (3), art. 54 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea retine ca textul de lege criticat, departe de a veni în contradictie cu ele, constituie tocmai expresia valorificării lor în cadrul raporturilor juridice concrete.Posibilitatea recunoscută creditorilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevăzute de lege, să poată interveni pentru a-şi apara drepturile şi interesele legitime, în virtutea principiului ca patrimoniul debitorului constituie obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, nu constituie o măsura discriminatorie pozitiva în favoarea lor, asa cum considera autoarele excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.Referitor la susţinerea potrivit căreia art. 975 din Codul civil aduce atingere art. 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât incidenţa textului criticat este, asa cum s-a arătat, subsecventa întrunirii anumitor condiţii, a căror existenta trebuie dovedită de către creditor, în cadrul unui proces în care toate părţile urmează sa beneficieze de garanţiile prevăzute de lege, art. 975 din Codul civil neinstituind nici o derogare sub acest aspect.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Larydona Com" – S.R.L., Societatea Comercială "Bucur Obor" – S.A. şi Societatea Comercială "NG Glimos Com" – S.R.L. în dosarele nr. 8.915/2002 şi nr. 8.919/2002 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește