DECIZIE nr. 256 din 14 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 7.233/CA/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că nu există nici o contradicţie între dispoziţiile legale criticate şi textele constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 7.233/CA/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui act administrativ normativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1).Autorul excepţiei apreciază că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie au rezervat acţiunea în contencios administrativ numai persoanei vătămate într-un drept sau interes legitim al său, iar vătămarea unui interes legitim public reprezintă o atingere adusă unei colectivităţi şi nu unei persoane determinate. De altfel, în acelaşi sens sunt invocate şi prevederile art. 21 alin. (1) din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie al oricărei persoane pentru a-şi apăra drepturile, interesele şi libertăţile sale legitime. În consecinţă, se apreciază că textul de lege criticat, aplicându-se şi în ipoteza vătămării unor interese legitime publice, este neconstituţional.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 21 alin. (1) şi ale art. 52 alin. (1) din Constituţie, în măsura în care se interpretează că reclamantul este scutit de justificarea unui interes personal, direct şi actual pentru promovarea acţiunii, atunci când invocă lezarea unui interes public.Totodată, se apreciază că celelalte dispoziţii legale criticate cuprind simple definiţii care nu aduc atingere textelor constituţionale invocate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că intenţia legiuitorului constituant a fost aceea de a nu limita exerciţiul drepturilor şi al libertăţilor fundamentale decât în condiţiile art. 53 din Constituţie.Totodată, Guvernul consideră că exercitarea în colectiv a unor drepturi sau interese nu exclude faptul că dreptul sau interesul respectiv este recunoscut fiecăruia dintre membrii unei colectivităţi.Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate asigură atât ocrotirea interesului public, cât şi respectarea interesului privat al persoanei ale cărei drepturi, libertăţi sau interese legitime au fost vătămate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate. Totodată, în acest sens sunt indicate deciziile Curţii Constituţionale nr. 39 din 27 ianuarie 2005 şi nr. 188 din 27 aprilie 2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1): "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.";– Art. 2 alin. (1) lit. a), l), p): "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:a) persoana vătămată – orice persoană fizică sau juridică ori grup de persoane fizice, titulare ale unor drepturi subiective sau interese legitime private vătămate prin acte administrative; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care invocă vătămarea unui interes public prin actul administrativ atacat; […] … l) interes public – interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice; […] … p) interes legitim public – posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public;." … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei apreciază că aplicarea textelor de lege criticate şi în ipoteza vătămării unor interese legitime publice încalcă art. 21 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) din Constituţie.Curtea reţine că, potrivit art. 52 alin. (1) din Constituţie, pentru introducerea unei acţiuni în contencios administrativ, persoana vătămată trebuie să demonstreze încălcarea de către o autoritate publică a unui drept al său sau a unui interes legitim. Or, din interpretarea gramaticală a acestui text constituţional rezultă că se face trimitere in terminis numai la existenţa vătămării cu privire la un drept al persoanei, prin folosirea pronumelui posesiv "său", pe când în cazul interesului legitim nu se distinge dacă acesta poate fi public sau privat. Aceasta în timp ce, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, exercitarea acţiunii în justiţie de către orice persoană este posibilă numai pentru apărarea "drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime".Curtea constată că dispoziţiile art. 52 alin. (1) din Constituţie se referă în mod expres la un drept al persoanei vătămate ca o condiţie a introducerii unei acţiuni în contencios administrativ, iar în ceea ce priveşte interesul legitim, în concepţia Constituţiei, acesta poate fi atât privat, cât şi public, în lipsa unei precizări exprese a textului respectiv. În acest cadru devine aplicabil principiul potrivit căruia ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.Curtea reţine, astfel cum aprecia şi Guvernul în punctul de vedere exprimat, că dispoziţiile legale referitoare la posibilitatea sesizării instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prevăzute de textele supuse controlului de constituţionalitate, asigură atât ocrotirea interesului public, cât şi respectarea interesului privat al persoanei ale cărei drepturi, libertăţi sau interese legitime au fost vătămate.În consecinţă, în unele cazuri, şi anume "în considerarea realizării unui drept fundamental care se exercită în colectiv ori, după caz, în considerarea apărării unui interes public", aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, persoanele fizice pot introduce acţiune în contencios administrativ pentru apărarea unui interes legitim public, mai ales când se are în vedere un act administrativ normativ. Curtea reţine că aceasta este o măsură eficientă pentru a înlătura din primul moment posibil eventualele abuzuri ale administraţiei publice, cu atât mai mult cu cât interesul legitim public are în vedere şi interesele legitime private ale unei persoane.În cauza dedusă judecăţii instanţa de fond este competentă să stabilească dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acţiunii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 2 alin. (1) lit. a), l) şi p) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 7.233/CA/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește