DECIZIE nr. 255 din 20 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geotur” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006, Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 335/2005, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geotur” – S.R.L. din Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Legii nr. 335/2005 intră în conflict cu Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, deoarece se instituie o sancţiune în sarcina societăţii comerciale, în condiţiile în care fapta contravenţională nu-i este imputabilă, deoarece a fost săvârşită de o altă persoană, şi anume conducătorul auto.Tribunalul Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile Legii nr. 335/2005 sunt constituţionale, nefiind de natură să îngrădească drepturi sau libertăţi fundamentale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia este inadmisibilă, deoarece "autorul excepţiei nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate – problemele pe care le ridică fiind de aplicare şi interpretare a legii, chestiune ce ţine exclusiv de competenţa instanţelor de judecată".Avocatul Poporului arată că autorul excepţiei nu a indicat niciun text din Legea fundamentală pretins încălcat, situaţie în care instanţa de control constituţional nu se poate pronunţa asupra excepţiei ridicate, deoarece s-ar substitui părţii în ceea ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate, exercitând astfel, din oficiu, controlul de constituţionalitate a textului de lege criticat. În acest sens se invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu a indicat vreun text constituţional considerat a fi fost încălcat, limitându-se să arate că dispoziţia criticată încalcă prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.În consecinţă, în cauză, Curtea nu poate reţine ca reprezentând motivări în drept ale excepţiei de neconstituţionalitate referirile autorului excepţiei făcute cu privire la încălcarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit de principiu că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, ceea ce implică, în mod necesar, invocarea unui temei constituţional pentru contestarea legitimităţii constituţionale a prevederii ce face obiectul sesizării. De asemenea, Curtea a stabilit că nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce priveşte invocarea unui anume motiv de neconstituţionalitate, altminteri, în cadrul procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, controlul Curţii Constituţionale ar însemna să se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, care se referă în mod expres la excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens, menţionăm, de exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere şi la deciziile Curţii nr. 338 din 18 iulie 1997 şi nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.Totodată, invocarea de către autorul excepţiei a încălcării dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 nu are relevanţă cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, întrucât această încălcare, chiar dacă ar fi reală, nu ar putea constitui un temei de neconstitu-ţionalitate, ci, cel mult, eventual ar avea semnificaţia existenţei unor necorelări din legislaţie, a căror înlăturare nu este de resortul justiţiei constituţionale, ci este de competenţa exclusivă a autorităţii legiuitoare.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 335 din 29 noiembrie 2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Geotur” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.836/RCA/2006 al Tribunalului Neamţ – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește