DECIZIE nr. 254 din 5 decembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 980/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a părţilor: Curierul Naţional şi Maria Teodosiu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică al inculpatului, autor al excepţiei. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii sau de natura sa lezeze principiile şi drepturile constituţionale invocate ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 980/2000, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bolocan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care prevăd ca punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 22 din Constituţie conform cărora integritatea fizica şi psihică a persoanei este garantată. Sub acest din urma aspect se invoca faptul ca o dată cu pornirea procesului penal, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate persoana reclamata devine inculpat. Or, arata autorul excepţiei, nu este drept ca în anumite cazuri să se efectueze acte de urmărire penală înainte de trimiterea în judecata, iar în alte cazuri să se procedeze în mod diferit.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, arătând ca prin instituirea procedurii plângerii prealabile nu se creează privilegii pentru persoana vătămată şi nu se fac diferentieri în funcţie de calitatea persoanelor, astfel că nu se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se mai arata ca prin atribuirea calităţii de "inculpat" unei persoane nu se încalcă dreptul acesteia la integritate psihică, prevăzut la art. 22 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 23 din Codul de procedură penală, "inculpat" se numeşte persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală şi este parte în procesul penal. Susţinerea inculpatului, în sensul că se încalcă egalitatea în drepturi şi integritatea psihică, dacă făptuitorul devine inculpat în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate, iar nu prin rechizitoriul procurorului, este neîntemeiată. De asemenea, instanţa arata ca egalitatea în drepturi nu înseamnă uniformitate şi nu este contrară principiului egalităţii consacrat în art. 16 din Constituţie, care nu se opune la instituirea unor reguli speciale, atâta timp cat acestea asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu creează privilegii sau discriminări, astfel că nu pot fi considerate ca fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. În continuare se arata ca principiul egalităţii nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."Textele constituţionale, invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate, sunt:– art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă." … Curtea observa ca, deşi autorul excepţiei invoca întregul text al art. 22 din Constituţie, din examinarea cererii prin care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate rezultă ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. (1) al art. 22 din Constituţie.Autorul excepţiei considera ca este neconstitutionala instituţia plângerii prealabile, condiţie necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, deoarece persoana împotriva căreia se formulează o astfel de plângere devine automat inculpat; or, considera autorul excepţiei, nu este drept ca în anumite cazuri să se efectueze acte de urmărire penală înainte de trimiterea în judecata, iar în alte cazuri să se procedeze în mod diferit.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu poate fi reţinută nici una dintre criticile formulate, pentru următoarele considerente:Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate reprezintă o excepţie de la regula generală a oficialitatii procesului penal, înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală. Situaţiile în care este necesară plângerea prealabilă se împart în două categorii: în cazul anumitor infracţiuni, prevăzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilă se depune direct la instanţa de judecată, iar în cazul altor infracţiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plângerea trebuie adresată organului de cercetare penală sau procurorului competent, sesizarea instanţei urmând să se facă prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege". Asa fiind, stabilirea infracţiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a acelora în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum şi a acelora în cazul cărora sesizarea instanţei de judecată se face prin plângerea prealabilă directa a persoanei vătămate este lăsată de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului.Curtea observa ca în orice proces penal, începând din momentul declanşării sale (începerea urmăririi penale sau sesizarea instanţei de judecată), sunt implicate diferite părţi: invinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente părţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penală criticata nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părţile procesului penal, iar distincţiile făcute între calitatea părţilor nu înseamnă nici privilegii şi nici discriminări.Calitatea procesuala de inculpat este definită la art. 23 din Codul de procedură penală, potrivit căruia: "Persoana împotriva căreia s-a pus în mişcare acţiunea penală este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat." Aceasta calitate de inculpat nu reprezintă o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, conform căruia "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apărare şi poate solicita administrarea oricăror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apărării împotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea să se adreseze organelor de urmărire penală în vederea tragerii la răspundere penală a celor care l-au reclamat, pentru săvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prevăzută la art. 259 din Codul penal.Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la viaţa, precum şi a dreptului la integritate fizica şi psihică ale persoanei, deoarece, în mod evident, acest text nu conţine dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementării sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiuni penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, statuand ca acest text este constituţional (de exemplu, prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, şi prin Decizia nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000).Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine modificarea acestei jurisprudente, urmează ca excepţia să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 980/2000 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 decembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește