DECIZIE nr. 254 din 24 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 şi a dispoziţiilor Legii nr. 80/1995, excepţie ridicată de Leontin Salajan în Dosarul nr. 58/2002 al Tribunalului Salaj – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 99C/2002 având ca obiect aceeaşi excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 47/2002 al Tribunalului Salaj – Secţia civilă. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor două dosare.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea celor două dosare.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 99C/2002 la Dosarul nr. 73C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata că nu aparţine competentei Curţii Constituţionale adăugarea, într-o dispoziţie legală, a unor noi prevederi, astfel cum susţine autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierile din 1 februarie 2002 şi din 22 februarie 2002, Tribunalul Salaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 şi ale Legii nr. 80/1995, excepţie ridicată de Leontin Salajan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 „nu menţionează care sunt actele de comandament cu caracter militar care nu pot fi atacate în justiţie”.În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, autorul excepţiei considera ca aceasta consta în neprevederea „responsabilităţii unităţii militare pentru abuzurile comise cadrelor militare şi a posibilităţilor inaintarii demisiei în astfel de situaţii”. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invoca dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 38 alin. (1), (2) şi (3), art. 48 alin. (1) şi (2), art. 49 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 50 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Tribunalul Salaj – Secţia civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca textul art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 are în vedere „toate actele de comandament militar, respectiv toate actele autorităţii militare care au caracter de comandament militar”. Faptul ca legea nu menţionează care anume acte de comandament cu caracter militar nu pot fi atacate în justiţie este apreciat de instanţa ca „nu încalcă principiile prevăzute în Constituţie”.În legătură cu Legea nr. 80/1995, instanţa considera ca dispoziţiile acesteia „sunt constituţionale, deoarece lit. h) a art. 85 alin. 1 din lege prevede tocmai faptul ca trecerea în rezerva a cadrelor militare se poate face prin demisie, iar neprevederea expresă a unui caz, respectiv a posibilităţii inaintarii demisiei în situaţia în care unitatea militară săvârşeşte un abuz, nu contravine nici unui principiu constituţional”. De asemenea, opineaza instanţa, nici „neincluderea în Legea nr. 80/1995 a unor dispoziţii privind răspunderea instituţiei militare în cazul comiterii unor nelegalitati nu poate fi reţinută, deoarece art. 35 din lege prevede că pentru apărarea onoarei cadrelor militare şi evitarea abuzurilor în armata se înfiinţează consilii de onoare şi consilii de judecată a căror organizare şi funcţionare se stabileşte prin regulamente militare”.Prin Încheierea din 22 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 47/2002, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor regulamentelor nr. 512/1995 şi nr. 513/1995, ale Ordinului M.I. nr. S/230/1992, ale Regulamentului disciplinei militare, precum şi ale Regulamentului serviciului interior a fost respinsă, ca inadmisibila, de instanţa de judecată, întrucât "se referă la alte acte normative decât legea sau ordonanţa Guvernului".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera, în punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 73C/2002 al Curţii Constituţionale, ca dispoziţiile Legii nr. 29/1990 nu încalcă prevederile constituţionale invocate. Faptul ca textul legii se referă la „actele de comandament cu caracter militar”, fără a arata care sunt acestea, „nu constituie o omisiune a legiuitorului, ci arata intenţia clara de a scoate de sub incidenţa legii contenciosului administrativ toate actele având acest caracter”.În ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor Legii nr. 80/1995, se apreciază, în acelaşi punct de vedere, „ca nici acestea nu sunt întemeiate, deoarece în capitolul 7, care reglementează trecerea în rezerva sau direct în retragere a cadrelor militare, la art. 85 lit. h), se prevede posibilitatea demisiei”.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 este neîntemeiată, întrucât „se ignora faptul ca dispoziţiile art. 48 din Constituţie prevăd ca limitele şi condiţiile exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine în justiţie recunoaşterea dreptului sau anularea actului daunator şi repararea pagubei se stabilesc prin lege organică”. Totodată, se considera ca impunerea prin lege a unor limite în exercitarea dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de a cere anularea actului nu reprezintă o încălcare a principiului constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât dispoziţia legală îşi are temeiul în prevederile constituţionale. Conform susţinerilor Guvernului, aceasta concluzie se bazează şi pe prevederile art. 49 din Constituţie care permit restrangerea exercitării unor drepturi sau a unor libertăţi prin lege, în cazuri anume justificate, între care şi apărarea siguranţei naţionale. Cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei se apreciază, în punctul de vedere al Guvernului, ca acestea nu au incidenţa în cauza.Referitor la susţinerea neconstitutionalitatii Legii nr. 80/1995, cu privire la care se invoca de autorul excepţiei lipsa reglementării unor aspecte referitoare la efectele demisiei şi la răspunderea unităţii militare, Guvernul considera ca excepţia este inadmisibila. Se face trimitere, în acest sens, la dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora Curtea Constituţională „nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.Textul art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 are următorul cuprins: „Art. 2. – Nu pot fi atacate în justiţie: […]b) actele de comandament cu caracter militar;" … În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (1) şi (2), privind statul român, ale art. 2 alin. (1), privind suveranitatea, ale art. 4 alin. (1) şi (2), privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 alin. (1), privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) şi (2), privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2), privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 alin. (1) şi (2), privind dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, ale art. 23 alin. (1), privind libertatea individuală, ale art. 26 alin. (1), privind viaţa intima, familială şi privată, ale art. 38 alin. (1), (2) şi (3), privind munca şi protecţia socială a muncii, ale art. 48 alin. (1) şi (2), privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 49 alin. (1) şi (2), privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celor ale art. 50 alin. (1) şi (2), privind fidelitatea faţă de ţara.Analizând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea Constituţională retine următoarele:1. O prima critica, susţinută de autorul excepţiei, vizează neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990, în sensul că „nu menţionează care sunt actele de comandament militar care nu pot fi atacate în justiţie”. Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea observa ca Legea nr. 29/1990 a prevăzut exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la controlul pe calea contenciosului administrativ, iar potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului administrativ şi repararea pagubei se stabilesc prin lege organică. În consecinţa, ţinând seama şi de natura specială a actelor respective, Legea contenciosului administrativ, reglementand excepţia de la art. 2 lit. b), nu contravine nici unuia dintre textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Totodată, faptul ca legea nu a prevăzut care sunt actele de comandament militar ce nu pot fi atacate în justiţie nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, chiar dacă s-ar considera ca lipsa acestei precizări ar constitui o insuficienta în reglementare. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, dispun ca, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. […]Textul art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ (lege preconstitutionala) a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 103 din 1 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990. În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut ca Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, deşi anterioară Constituţiei, a stabilit anumite condiţii şi limite de exercitare a dreptului persoanei vătămate, printre care şi excluderea de la controlul instanţei de contencios a actelor de comandament militar. De asemenea, Curtea a stabilit că nu intră în competenţa sa controlul constituţionalităţii interpretării notiunii de „act de comandament cu caracter militar”. Soluţia pronunţată în Decizia nr. 103/1996, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia sunt valabile şi în prezenta cauza.2. Referitor la prevederile art. 1, 5 şi 12 din Legea nr. 29/1990, texte la care autorul excepţiei a făcut referire în memoriile depuse în dosarele instanţei de judecată, Curtea constata că nu au nici o legătură cu excepţiile de constituţionalitate. Astfel cum reiese din încheierile de sesizare, sunt criticate doar dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea privind contenciosul administrativ, de altfel singurul text avut în vedere la motivarea excepţiei.3. În ceea ce priveşte Legea nr. 80/1995, autorul excepţiei critica faptul ca aceasta „nu precizează responsabilitatea unităţii militare pentru abuzurile comise cadrelor militare şi posibilităţile inaintarii demisiei în astfel de situaţii”.Analizând critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, Curtea observa ca şi aceasta se referă, în fond, la pretinsa existenta a unor lacune în reglementare, respectiv la lipsa precizarii responsabilităţii unităţii militare „pentru abuzurile comise cadrelor militare şi posibilităţile inaintarii demisiei în astfel de situaţii”. În consecinţa, ţinând seama de incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea, şi în acest caz, constata ca prevederile legale criticate nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate.4. Celelalte texte constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia nu au relevanta în cauza, fiind lipsite de legătură cu textele legale criticate pentru neconstituţionalitate.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a dispoziţiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicată de Leontin Salajan în dosarele nr. 58/2002 şi nr. 47/2002 ale Tribunalului Salaj – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește