DECIZIE nr. 253 din 24 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 4.604/2001.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca în cauza nu este vorba de o problemă de constituţionalitate, ci de una de aplicare şi interpretare a legii în timp, a carei rezolvare revine instanţei de judecată, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.604/2001, Judecătoria Alba Iulia, din oficiu, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice. Excepţia a fost ridicată într-o cauza civilă privind plângerea formulată de Morcan Roman împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei silvice emis de Direcţia silvică Alba.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), corelate şi interpretate, potrivit art. 20 din Constituţie, în raport cu art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice. În acest sens se arata ca se creează o vădită discriminare a persoanelor ce savarsesc contravenţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 31/2000, faţă de cele care savarsesc contravenţiile prevăzute de art. 2-5 din aceeaşi lege. De asemenea, se considera ca se aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 care consacra accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 24 privind dreptul la apărare, în măsura în care prin textul de lege criticat „se creează o diferenţa de tratament juridic prin împiedicarea unei categorii de persoane, respectiv cele care savarsesc contravenţiile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 31/2000, de a uza de aceleaşi instrumente juridice ca şi cele care savarsesc contravenţiile prevăzute de art. 2-5 din aceeaşi lege”. Se apreciază ca „diferenţa între aceste persoane trebuie facuta la pedeapsa aplicată şi nicidecum la mijloacele conferite de legiuitor pentru apărare”. În final se arata ca „este de neconceput ca un proces-verbal încheiat cu nerespectarea condiţiilor de forma prevăzute de art. 17 din Legea nr. 32/1968 să poată fi declarat nul absolut, în urma controlului judecătoresc, în măsura în care se referă la contravenţii mai uşoare (art. 2-5 din Legea nr. 31/2000), dar sa rămână valabil dacă prin el se consacra contravenţii mai grave (art. 1 din Legea nr. 31/2000)”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece, "reglementand diferite categorii de contravenţii silvice, este firesc ca legea sa prevadă un regim juridic diferit". De asemenea, se apreciază ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 şi nici celor ale art. 24, deoarece nu prevede nici o interdicţie în acest sens. Se mai arata ca Legea nr. 31/2000 este o lege cu caracter special, care are ca obiect de reglementare stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, materie derogatorie de la regimul general al contravenţiilor. În aceste condiţii legiuitorul este cel care stabileşte şi limitele derogarii.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici celor ale art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 6 aprilie 2000, dispoziţii care prevăd: „Contravenţiilor prevăzute la art. 2-5 le sunt aplicabile şi prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.”Instanţa de judecată susţine ca acest text de lege încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, se apreciază ca sunt infrante şi prevederile art. 26 din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, potrivit cărora "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. […]."Analizând excepţia, Curtea retine ca Legea nr. 32/1968, la care face trimitere art. 19 din Legea nr. 31/2000, a fost abrogată potrivit dispoziţiilor art. 51 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001), ordonanţa aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002). De asemenea, Curtea constata ca, potrivit art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „Ori de câte ori într-o lege specială sau alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, trimiterea se va socoti facuta la dispoziţiile corespunzătoare din prezenta ordonanţă”.Examinând excepţia, Curtea constata ca art. 19 din Legea nr. 31/2000 nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Astfel, Curtea retine ca textul de lege criticat, reglementand categoriile de contravenţii silvice prevăzute la art. 2-5 din lege, altele decât contravenţiile prevăzute la art. 1, este firesc sa stabilească un regim juridic diferit. Aceasta nu înseamnă însă ca prin articolul de lege criticat se instituie privilegii sau discriminări ori ca se ingradeste dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, în tot cursul procesului. Curtea nu poate retine nici critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie, deoarece, în temeiul art. 14 din Legea nr. 31/2000, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii contravenientul poate face plângere în termen de 15 zile de la data comunicării, plângere a carei soluţionare aparţine judecătoriei competente.Curtea retine ca, în realitate, instanţa de judecată ridica aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, nu de constituţionalitatea acesteia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Alba Iulia în Dosarul nr. 4.604/2001.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește