DECIZIE nr. 253 din 18 septembrie 2001

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Codul muncii



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Codul muncii, excepţie ridicată de Leon Constantin în Dosarul nr. 1.838/2001 al Judecătoriei Bacau.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca dispoziţiile legale criticate, fiind preconstitutionale, nu mai pot fi considerate în vigoare, în sensul art. 150 din Constituţie, deoarece contravin prevederilor constituţionale ale art. 38 relative la dreptul la munca.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 1.838/2001, Judecătoria Bacau a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 69 din Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Leon Constantin într-un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 69 din Codul muncii sunt contrare prevederilor art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "[…] Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere". În acest sens se arata ca, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, un salariat "ar putea fi transferat chiar şi fără consimţământul sau expres sau tacit".Judecătoria Bacau, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia ridicată este intemeiata, deoarece teza a doua a art. 69 din Codul muncii prevede necesitatea acordului salariatului care urmează să fie transferat în interesul serviciului numai "la o serie restrânsă de situaţii, iar pentru restul situaţiilor care nu sunt temeinic justificate, nu mai este obligatoriu consimţământul celui ce urmează a fi transferat. Astfel aceasta fraza a doua vine în contradictie cu prevederile art. 38 alin. (1) – fraza a doua – din Constituţia României".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a formula punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca "excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 69 din Codul muncii, în raport cu prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie, este intemeiata". În acest sens se arata ca "efectuarea oricărui transfer în interesul serviciului, implicând, cu necesitate, schimbarea patronului (unităţii) cu care s-a încheiat contractul individual de muncă, impune şi acordul salariatului, deoarece, în caz contrar, se încalcă art. 38 alin. (1) din Constituţie".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 69 din Codul muncii, care au următorul conţinut: "Persoana încadrată în munca poate fi transferata în interesul serviciului, de regula într-o alta unitate din aceeaşi ramura, în vederea bunei funcţionari a acesteia, ori la cerere, în condiţiile legii. Transferul în interesul serviciului nu poate avea loc în cazul în care persoana care urmează a fi transferata nu este de acord pentru motive de sănătate, dovedite cu certificat medical, precum şi în alte situaţii temeinic justificate. Hotărârea asupra temeiniciei motivelor este de competenţa organului ierarhic superior."Autorul excepţiei considera ca acest text de lege, permitand transferarea unui salariat de la o unitate (loc de muncă) la alta, chiar şi fără acordul sau, încalcă prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie. Din motivarea excepţiei rezultă însă ca, în opinia autorului, textul de lege criticat încalcă doar prevederile constituţionale ale tezei a doua a alin. (1) al art. 38, referitoare la libertatea alegerii profesiei şi a locului de muncă.Examinând dispoziţiile art. 69 din Codul muncii, Curtea retine ca acestea reglementează transferul în interesul serviciului care, de regula, este obligatoriu pentru persoana încadrată. De asemenea, Curtea constata ca efectuarea transferului în interesul serviciului, implicând cu necesitate schimbarea unităţii cu care s-a încheiat contractul individual de muncă, doar din voinţa unilaterala a angajatorului, încalcă principiul consacrat de prevederile art. 38 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere."În acelaşi timp, în aprecierea constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, Curtea are în vedere şi prevederile constituţionale ale art. 49, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă aceasta se impune pentru motivele expres şi limitativ prevăzute la alin. (2) al art. 49 din Constituţie. Or, în speta nu exista nici unul dintre aceste motive pentru a justifica restrangerea libertăţii salariatului în alegerea profesiei şi a locului de muncă.În consecinţa, dispoziţiile art. 69 din Codul muncii (Legea nr. 10/1972), dispoziţii legale preconstitutionale, fiind contrare art. 38 alin. (1) din Constituţie, nu mai sunt în vigoare în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 150 alin. (1), potrivit cărora „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care nu contravin prezentei Constituţii”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Leon Constantin în Dosarul nr. 1.838/2001 al Judecătoriei Bacau şi constata ca, în măsura în care prevederea legală se interpretează în sensul că transferul în interesul serviciului s-ar putea efectua fără acordul persoanei încadrate, dispoziţiile art. 69 din Codul muncii nu mai sunt în vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește