DECIZIE nr. 253*) din 17 iunie 1997

referitoare al excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie



Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 15 ianuarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 27 februarie 1998.Costica Bulai – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 mai 1997, pronunţată de Tribunalul Calarasi în Dosarul nr. 576/E/1995 al acestei instanţe, Curtea Constituţională a fost sesizată, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, invocată de parata Societatea Comercială „OLFIL” – S.A. Oltenita, la care a achiesat şi reclamanta Banca Română pentru Dezvoltare – S.A.Prin excepţia invocată se susţine ca este neconstitutionala abrogarea, prin prevederile art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, a Legii nr. 76/1992 privind măsuri pentru rambursarea creditelor rezultate din acţiunea de compensare, regimul plăţilor agenţilor economici, prevenirea incapacităţii de plată şi a blocajului financiar. În motivarea excepţiei se arata ca, în conformitate cu art. 58 şi 107 din Constituţie, „ordonanţele se dau în aplicarea legilor, deci sunt subordonate legii şi, ca atare, nu pot nici modifica nici abroga o lege, competenţa în acest sens revenind legiuitorului pozitiv”. În subsidiar, se arata ca o ordonanţa nu poate avea efect retroactiv, astfel încât „pentru acţiunile deja introduse în instanţa timbrajul trebuie să rămână cel corespunzător actului normativ în vigoare la data introducerii acţiunii”, adică conform Legii nr. 76/1992. Interesul urmărit prin invocarea excepţiei este acela ca, potrivit Legii nr. 76/1992, abrogată prin ordonanţa sus-menţionată, taxa de timbru era mai mica.Instanţa, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 sunt constituţionale, printr-o asemenea ordonanţa putându-se abroga o lege, efectele sale juridice urmând să se producă de la data publicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al prevederilor Legii nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată.În legătură cu susţinerea ca printr-o ordonanţa nu se poate abroga sau modifica o lege, se constată că, potrivit art. 114 din Constituţie, ordonanţa fiind expresia unei delegari legislative, în mod necesar ea implica şi posibilitatea modificării sau abrogării legilor în vigoare, în limitele abilitarii legislative acordate prin legea de abilitare, iar în cazul ordonanţelor de urgenta, prin însuşi alin. (4) al art. 114 din Constituţie. În acest sens este şi practica legislativă a ordonanţelor emise până în prezent, precum şi jurisdicţia Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995, în care s-a statuat ca, "prin ordonanţe, Guvernul poate să reglementeze primar, sa modifice sau sa abroge reglementarea existenta".În motivarea excepţiei de către reclamanta se considera – asa cum rezultă din notele scrise depuse la dosar – ca, prin emiterea ordonanţei, "Guvernul şi-a depăşit puterea de a emite acte normative cu valoare de lege", deoarece "cazurile excepţionale", la care se referă prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă, ar fi numai "cele vecine stării de război, catastrofe naţionale etc.". În Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţională a statuat ca, în cazul ordonanţei de urgenta, prin cazuri excepţionale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se înţelege acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere în mod expres de lege, intervenţia Guvernului fiind justificată de interesul public lezat prin caracterul anormal şi excesiv al unor asemenea situaţii; măsura adoptată pe calea unei ordonanţe de urgenţă se poate, de aceea, fundamenta numai pe necesitatea şi urgenta reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de noi soluţii imediate, în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. În cazul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, un asemenea interes este dat de necesitatea prevenirii blocajului financiar şi a diminuării pierderilor din economie, ale căror consecinţe, evident, sunt cu atât mai grave în procesul actual inflationist. Prin decizia sus-menţionată, Curtea Constituţională a validat constituţionalitatea unei ordonanţe pentru prevenirea inflaţiei. Rezultă deci ca, în jurisprudenta Curţii, fenomenele economice negative ce constituie pericol public, prin amploarea şi consecinţele lor, pot justifica, în principiu, adoptarea unor măsuri prin ordonanţe de urgenţă, cu condiţia ca aceste măsuri să aibă ca scop stoparea unor asemenea fenomene. În speta nu se contesta, prin excepţia invocată, necesitatea şi justificarea măsurilor adoptate prin ordonanţa, ci numai abrogarea unei legi anterioare, având în esenta acelaşi scop de prevenire şi de inlaturare a blocajului financiar. În aceste condiţii, abrogarea reglementării anterioare se justifica prin necesitatea evitării unor reglementări paralele şi, eventual, contradictorii. Contestarea legitimitatii constituţionale a abrogării urmăreşte aplicarea taxei de timbru prevăzute de reglementarea anterioară, care era mai mica. Cuantumul taxei de timbru face însă parte integrantă din ansamblul de măsuri instituite prin noua ordonanţa care, asa cum s-a arătat, nu sunt contestate prin excepţia invocată. De aceea critica formulată, raportată chiar la acest aspect, nu poate fi reţinută.Reclamanta şi-a motivat excepţia şi pe argumentul că nu rezultă din Monitorul Oficial al României ca ordonanţa în cauza ar fi fost depusa la Parlament. Prin însuşi faptul ca a fost publicată reiese ca aceasta ordonanţa a fost depusa în prealabil la Parlament, deoarece, potrivit art. 78 din Constituţie, legea intră în vigoare pe data publicării ei în Monitorul Oficial al României, iar potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, intrarea în vigoare a unei ordonanţe de urgenţă este condiţionată de depunerea sa prealabilă spre aprobare.De asemenea, se susţine de către reclamanta, prin aceleaşi note scrise, aflate la dosar, ca ordonanţa ar fi fost emisă în domeniul legilor organice, fără a se aduce în acest sens nici un argument. Este sigur însă ca dispoziţia legală privind taxa de timbru, mai favorabilă potrivit legii abrogate, nu face parte din domeniul legilor organice, în practica jurisdicţională a Curţii statuandu-se ca stabilirea de taxe este de resortul legii ordinare, în care sens sunt Deciziile nr. 5/1992, nr. 75/1994, nr. 70/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992, nr. 190 din 25 iulie 1994 şi nr. 156 din 20 iulie 1995.Atât parata, cat şi reclamanta au susţinut, prin excepţia invocată, ca, în temeiul principiului neretroactivitatii legii, taxa de timbru ce ar trebui plătită de reclamanta este aceea reglementată prin Legea nr. 76/1992, abrogată prin ordonanţa sus-menţionată, dar care era în vigoare la data introducerii acţiunii. Acest aspect priveşte aplicarea legii, fiind o problemă de succesiune a legilor în timp, nu de neconstituţionalitate. De aceea, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, soluţionarea aspectului legat de cuantumul taxei de timbru, fiind o problemă de interpretare a legii, este de competenţa exclusiva a instanţei de judecată.Rezultă ca şi din acest punct de vedere excepţia invocată este nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23, al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997, invocată de Societatea Comercială „OLFIL” – S.A. Oltenita şi la Banca Română pentru Dezvoltare – S.A., în Dosarul nr. 576/E/1995 al Tribunalului Calarasi.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 17 iunie 1997.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Maria Bratu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește