DECIZIE nr. 253 din 12 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Media Pro Pictures” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.619/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arata ca, în conformitate cu jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată nu încalcă dispoziţiile constituţionale, iar în speta de faţa nu s-au invederat elemente noi, de natura a determina reconsiderarea acestei practici.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 14.619/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Media Pro Pictures” – S.A. din Bucureşti în cadrul judecării unei cereri în anulare formulate împotriva ordonanţei cu somaţia de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 limitează dreptul părţilor litigante de a-şi dovedi susţinerile la proba cu înscrisuri, iar aceasta limitare „determina o flagrantă încălcare a dreptului la apărare pentru debitor în faza procesuala a acţiunii în anulare, când sarcina probei îi incumba”. Considera ca, în acest mod, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi reglementărilor cuprinse în art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi în art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât "în mod expres de judicios şi de echitabil legiuitorul a limitat accesul debitoarei-reclamante în acţiunea în anulare la proba cu înscrisuri, în condiţiile în care în cadrul procedurii somaţiei de plată a obligat pe creditoare să-şi susţină cererea tot pe baza înscrisurilor".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera că nu sunt întemeiate susţinerile autorului excepţiei, iar dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece în condiţiile în care, în urma modificărilor introduse în ordonanţa prin Legea nr. 295/2002, întreaga procedura se desfăşoară cu citirea obligatorie a părţilor, „regulile ce urmează a fi aplicate, în materie de probaţiune, în lipsa unor prevederi exprese ale Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, sunt cele ale dreptului comun”. De altfel, prin Decizia nr. 109/2003, Curtea Constituţională a reţinut constituţionalitatea acestor dispoziţii legale criticate.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. Textele art. 4 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 „trebuie privite în contextul întregii reglementări a somaţiei de plată, care este o procedură specială în materia executării creanţelor, a carei adoptare, departe de a constitui o încălcare a principiilor constituţionale, constituie expresia aplicării lor”. Orice debitor, citat în mod obligatoriu în faţa judecătorului, îşi poate face apărările, poate formula cerere în anulare şi poate exercita calea de atac a recursului, iar în cadrul judecării cererii în anulare nu exista nici o limitare a mijloacelor de proba de care se poate uza conform regulilor de drept comun.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002. Aceste dispoziţii au următoarea redactare:– Art. 4 alin. (4): "În citaţie se va face menţiunea ca până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";– Art. 6 alin. (1): "Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicatiilor şi lamuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale şi reglementări internaţionale:– Art. 24 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform căruia: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. […]";– Art. 10 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia: "Orice persoană are dreptul, în deplina egalitate, să fie ascultata în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi impartial, care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva ei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca a mai soluţionat până în prezent numeroase excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 în ansamblul ei ori unele dispoziţii ale sale, respingandu-le pe toate ca fiind neintemeiate.Astfel, prin Decizia nr. 109 din 13 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, ridicată într-o alta cauza aflată pe rolul aceleiaşi instanţe judecătoreşti, de acelaşi autor şi cu o motivare identică. În aceasta decizie s-a reţinut ca, după modificarea art. 4 din ordonanţa prin Legea nr. 295/2002, procedura dobândeşte un evident caracter oral şi contradictoriu şi, chiar dacă textul „omite sa precizeze cum pot fi probate explicaţiile şi lămuririle la care face referire, el nu conţine însă nici o dispoziţie expresă de limitare a mijloacelor de proba exclusiv la înscrisuri. În lipsa unei asemenea dispoziţii, urmează a-şi găsi aplicarea dreptul comun, asa cum prevede art. 11 din aceeaşi ordonanţa”. În consecinţa, Curtea a constatat ca dispoziţiile legale criticate sunt în concordanta cu prevederile constituţionale şi cu reglementările internaţionale invocate.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi ale art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Media Pro Pictures” S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.619/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește