DECIZIE nr. 252 din 17 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aquaprod Sarulesti” – S.A. în Dosarul nr. 1.814/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială într-un litigiu având ca obiect anularea ordonanţei cu somaţia de plată.La apelul nominal răspunde, prin consilier juridic Frusina Stoica, Societatea Comercială "Piscicolă Calarasi" – S.A., lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Piscicolă Calarasi" – S.A. solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocand următoarele motive: aplicarea dispoziţiilor art. 25 şi următoarele din Codul de procedură civilă exclude posibilitatea ca acţiunea în anulare introdusă de debitor să fie soluţionată de acelaşi judecător care a emis ordonanţa cu somaţia de plată; procedura somaţiei de plată este o procedură specială în materia executării creanţelor şi este adoptată de legiuitor în aplicarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie; dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu fac distincţie între persoanele fizice şi persoanele juridice, referindu-se la orice persoană; prevederile art. 16 din Constituţie consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nu şi a persoanelor juridice.Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu împiedica accesul liber la justiţie şi nu instituie nici o discriminare între cetăţenii aflaţi în situaţii asemănătoare. Este o procedură specială, stabilită cu respectarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, pentru recuperarea creanţelor, pe care creditorul o poate alege în dăuna procedurii obişnuite. Debitorul, fiind citat, îşi poate formula apărarea, iar în cazul admiterii cererii poate exercita calea de atac a recursului. Celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu sunt incidente în cauza. Solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.814/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aquaprod Sarulesti” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 „contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitoare la principiul statului de drept şi la cel al dreptatii, art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 49 alin. (2) privind restrangerea exerciţiului unor drepturi şi art. 51 privind respectarea Constituţiei”. În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate cuprind norme procedurale contrare celor prevăzute de Codul de procedură civilă şi de Legea pentru organizarea judecătorească, fiind incalcate astfel prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie. Deşi acţiunea în anulare a ordonanţei cu somaţia de plată constituie o cale de atac, totuşi ea urmează a fi judecata de către instanţa competenţa sa judece fondul cauzei, respectiv de un complet format dintr-un singur judecător. Astfel se ingradeste, în mod indirect, accesul liber la justiţie, se creează „o diferentiere anticonstitutionala faţă de justiţiabilii care beneficiază la acelaşi nivel jurisdicţional de judecată în complet format din doi judecători” şi se încalcă prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită prin lege.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială opineaza în sensul că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, necontencioasă, de soluţionare cu celeritate a cererilor creditorilor împotriva debitorilor rau-platnici, iar acţiunea în anulare nu este o cale de atac.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. În acest sens arata ca cererea în anulare, sub aspectul naturii sale juridice, nu este o cale de atac, ci o acţiune, care se soluţionează în prima instanţa de către judecătorul unic. Reglementările din ordonanţa criticata sunt de natura procedurala, iar legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, are dreptul exclusiv de a stabili procedura de judecată. Textul art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu încalcă dreptul fundamental al liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, ci este destinat să asigure simplificarea demersului judiciar şi celeritatea soluţionării litigiilor, iar absenta dublului grad de jurisdicţie nu contravine nici unei prevederi constituţionale. Dispoziţiile legale criticate se aplică, deopotrivă, în toate cauzele de acest gen şi tuturor părţilor, în raport cu calitatea lor procesuala, fără privilegii şi fără discriminări.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut: „(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competenţa pentru judecarea fondului cauzei în prima instanţa. […](5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. Recursul se judeca în termen de 30 de zile." … Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate, prin faptul ca prevăd soluţionarea cererii în anulare de către instanţa competenţa pentru judecarea fondului cauzei, respectiv în complet format dintr-un singur judecător, lipsindu-l pe debitor de dreptul ca prima cale de atac să fie soluţionată de un complet format din doi judecători, contravin următoarelor norme constituţionale:– art. 1 alin. (3) – statul de drept;– art. 16 alin. (1) – egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice;– art. 20 alin. (2) – tratate internaţionale privind drepturile omului, cu referire la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită prin lege;– art. 21 – accesul liber la justiţie;– art. 49 – restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;– art. 51 – respectarea Constituţiei şi a legilor;– art. 125 alin. (3) – stabilirea prin lege a competentei şi a procedurii de judecată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:Textele de lege criticate conţin norme de procedura ca, de altfel, întreaga Ordonanţa a Guvernului nr. 5/2001. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Legea la care se referă norma constituţională nu este doar Codul de procedură civilă sau Legea pentru organizarea judecătorească, ci orice alta lege în care legiuitorul include şi reguli de procedura, chiar derogatorii de la reglementările generale. Reglementarea procedurii de judecată nu face obiectul legilor organice. Ordonanţele Guvernului, emise pe baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, sunt de nivelul legilor ordinare.Dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu ingradesc accesul liber la justiţie şi, sub acest aspect, nu instituie nici o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice. Orice creditor poate opta pentru procedura accelerata a somaţiei de plată sau pentru o acţiune în vederea recuperării creanţelor sale, iar dacă i se respinge cererea pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, se poate adresa instanţei judecătoreşti cu acţiune, conform normelor de drept comun. Orice debitor, în mod obligatoriu citat în faţa judecătorului, îşi poate face apărările şi în cadrul procedurii somaţiei de plată, iar în cazul admiterii cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată, poate formula cerere în anulare şi poate exercita calea de atac a recursului.Cererea în anulare se judeca de către instanţa competenţa sa judece fondul cauzei, care nu întotdeauna este aceeaşi cu instanţa în cadrul căreia funcţionează judecătorul care a emis ordonanţa cu somaţia de plată. În acest sens, art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 prevede că: Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constata propria competenţa, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2).”Toate instanţele judecătoreşti competente să soluţioneze cererile în cadrul procedurii somaţiei de plată, cererile în anulare, acţiunile introduse conform normelor de drept comun, precum şi căile de atac sunt instituite prin lege, existând garanţii pentru asigurarea independentei şi imparţialităţii lor.Dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu prevăd restrangerea exerciţiului nici unui drept fundamental sau al unei libertăţi, astfel încât nu se poate pune problema incidentei dispoziţiilor art. 49 din Constituţie.Nerespectarea Constituţiei, contrar indatoririi prevăzute de art. 51, s-ar putea retine numai dacă s-ar constata ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare unor prevederi constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aquaprod Sarulesti” – S.A. în Dosarul nr. 1.814/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește