DECIZIE nr. 252 din 16 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache şi Marcel Vitănescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 1.567/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.881/121/2009, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001. Excepţia a fost ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache şi Marcel Vitănescu cu prilejul soluţionării unei cauze în care s-a solicitat constatarea dizolvării Consiliului Local Cudalbi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 este contrar prevederilor art. 21, art. 37, art. 57 şi art. 121 din Constituţie. În acest sens, arată că sintagma „se dizolvă de drept” din cuprinsul textului de lege criticat pune autoritatea judecătorească în imposibilitatea de a statua asupra legalităţii sau nelegalităţii cauzelor ce au condus la situaţia în care nu s-a adoptat în trei şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre. Urmare a acestui fapt, sunt îngrădite accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. De asemenea, arată că, referindu-se la şedinţele ordinare, legiuitorul creează o situaţie arbitrară, ce lipseşte de eficienţă situaţia în care consiliul a adoptat în aceeaşi perioadă hotărâri în şedinţe extraordinare. Sancţiunea dizolvării încalcă şi principiul autonomiei locale, întrucât consiliul local este în măsură să aprecieze dacă un proiect de hotărâre este de natură să rezolve sau nu treburile publice sau, după caz, întruneşte condiţiile de legalitate pentru a fi adoptat. Formularea dată de legiuitor nu este de natură să sancţioneze inactivitatea consiliului local, deoarece textul de lege impune dizolvarea pentru o situaţie aleatorie, fără a stabili caracterul şi importanţa hotărârilor ce ar trebui adoptate. În sfârşit, arată că problema inactivităţii unui consiliu local ar putea fi rezolvată prin prevederea dreptului cetăţenilor de a decide încetarea mandatului consilierilor pe calea referendumului local sau de către instanţa de contencios administrativ, care ar putea aprecia în funcţie de particularităţile fiecărei situaţii asupra inactivităţii consiliului.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că nu este încălcat accesul liber la justiţie, fapt demonstrat de însăşi acţiunea pe care persoanele care s-au considerat vătămate în drepturile legitime au promovat-o în justiţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 37, art. 47 şi art. 121 din Constituţie, arată că acestea nu sunt incidente în cauză. În sfârşit, opinia instanţei este aceea că, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate urmăresc modificarea prevederilor legale referitoare la cererile de dizolvare ale consiliului local.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că persoanele interesate au posibilitatea, potrivit legii, să se adreseze instanţei de judecată, asigurându-se astfel o judecată unitară cu respectarea egalităţii părţilor în faţa legii, contradictorialităţii şi a dreptului de a administra probe necesare soluţionării cauzei. De altfel, consideră că autorii excepţiei solicită o modificare a prevederilor legale criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 37, art. 57 şi art. 121 din Constituţie, consideră că acestea nu sunt incidente în cauză. În ceea ce priveşte critica referitoare la principiul autonomiei locale, invocă cele reţinute de instanţa de contencios constituţional prin Decizia nr. 632/2006, Decizia nr. 136/2001 şi Decizia nr. 566/2004.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept: […]b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;" … Autorii excepţiei consideră că acest text de lege este contrar dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 37 referitor la dreptul de a fi ales, art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor şi art. 121 referitor la autorităţile comunale şi orăşeneşti prin care se realizează autonomia locală. De asemenea, consideră că sunt încălcate şi prevederile Cartei europene a autonomiei locale, ratificată prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al excepţiei de neconstituţionalitate raportat la textele din Legea fundamentală care consacră accesul liber la justiţie şi autonomia locală. Astfel, prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a reţinut că „textul de lege care enumeră condiţiile în care consiliile locale se dizolvă de drept reprezintă o concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora”. Prin urmare, Curtea a statuat că „principiul autonomiei locale, consacrat la nivel constituţional prin dispoziţiile art. 120 alin. (1), nu justifică existenţa unei autonomii de decizie în afara acestui cadru legal, a cărui respectare este obligatorie”.Curtea consideră că aceleaşi considerente sunt valabile şi în ceea ce priveşte critica raportată la dispoziţiile Cartei Europene a Autonomiei Locale, mai ales că autorii excepţiei nu indică textele din acest act internaţional care sunt încălcate de prevederile art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 şi nici nu invocă aspecte speciale privind încălcarea acestuia.Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, prin decizia amintită mai sus instanţa de contencios constituţional a reţinut că "nu se poate susţine încălcarea dreptului la un proces echitabil, atâta vreme cât asupra dizolvării consiliului local se pronunţă o instanţă de judecată, formată din judecători independenţi şi imparţiali, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, pe baza probelor şi a oricăror apărări pe care părţile sunt libere să le prezinte. Aşadar, accesul la justiţie al consilierilor locali este neîngrădit, ei având posibilitatea de a-şi apăra interesele în cadrul procesului".În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei, potrivit căreia art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 ar contraveni dispoziţiilor art. 37 din Constituţie, Curtea reţine că textul de lege criticat nu aduce nicio restrângere, prin conţinutul său, dreptului unei persoane de a fi aleasă în organele reprezentative ale statului, deci, de a putea îndeplini o demnitate sau funcţie electivă în stat. În acest context, trebuie amintit că prevederile art. 37 din Constituţie nu prevăd şi nici nu presupun dreptul celui ales de a-şi exercită funcţia fără nicio limitare, în afara oricăror condiţii ale legii.În sfârşit, Curtea apreciază că argumentele aduse în sprijinul susţinerii potrivit căreia textul de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate încalcă dispoziţiile Legii fundamentale referitoare la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor reprezintă, în realitate, aspecte ce ţin de aplicarea legii, a căror soluţionare revine instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) lit. b) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Răzvan Viorel Stroiu, Gheorghe Istrate, Eugenia Sârbescu, Ilinca Mihalcea, Mihai Corcioavă, Antohi Tănăsache şi Marcel Vitănescu în Dosarul nr. 1.881/121/2009 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește