DECIZIE nr. 251 din 18 septembrie 2001

privind excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, în ansamblul sau, şi în special a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 43^1, art. 43^2, art. 75 şi ale art. 86 ultima liniuţa din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, ale art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 611/2000



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 611/2000. Excepţia a fost ridicată de Mihai Ambrose, Constantin Crismaru, Alexandru Anghel, Mircea Gradinaru, Mircea Grigore, Flavian Neculai, George Urziceanu şi Maria Vrinceanu în dosarele nr. 4.374/2000, 4.435/2000, 4.479/2000, 4.526/2000, 4.575/2000, 4.659/2000, 4.715/2000, precum şi în Dosarul nr. 130/2001 ale Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 133C/2001, 134C/2001, 135C/2001, 136C/2001, 137C/2001, 138C/2001, 139C/2001 şi 140C/2001 la Dosarul nr. 132C/2001, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate este identic în toate cauzele enumerate. Reprezentantul Ministerului Public declara că nu se opune măsurii conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate la Dosarul nr. 132C/2001.Având cuvântul în dezbateri, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondata, a excepţiei de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, precizând ca menţionată ordonanţa nu contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, întrucât din nota de fundamentare rezultă existenta cazului excepţional, care a justificat adoptarea acesteia; excepţia nu contravine nici prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) şi ale art. 78, pentru că nu conţine dispoziţii retroactive, şi nici celor ale art. 16 alin. (1), deoarece prin dispoziţiile criticate s-a instituit un tratament egal aplicabil unor persoane aflate în situaţii identice. În ceea ce priveşte excepţia referitoare la Hotărârea Guvernului nr. 611/2000 solicita respingerea ca inadmisibila, în temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, retine următoarele:Prin încheierile din 12 februarie 2000, pronunţate în dosarele nr. 4.374/2000, 4.435/2000, 4.479/2000, 4.526/2000, 4.575/2000, 4.659/2000 şi 4.715/2000, precum şi prin Încheierea din 5 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 130/2001, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi ale Hotărârii Guvernului nr. 611/2000 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii şi a actualizării sumelor fixe prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum şi a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000. Excepţia a fost ridicată de Mihai Ambrose, Constantin Crismaru, Alexandru Anghel, Mircea Gradinaru, Mircea Grigore, Flavian Neculai, George Urziceanu şi Maria Vrinceanu în cauze având ca obiect, pe de o parte, anularea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 (numai în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la impozitarea pensiilor – partea referitoare la considerarea pensiilor drept venit impozabil) şi a Hotărârii Guvernului nr. 611/2000 (numai în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la „veniturile pe pensii”, din art. 1 şi următoarele), iar pe de altă parte, obligarea Guvernului la plata unor despăgubiri formate din cuantumul pensiei reţinute drept impozit, majorate cu rata inflaţiei, precum şi obligarea la plata dobânzii legale aferente sumelor pretinse.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenta, se arata, pe de o parte, ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, în ansamblul sau, contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, fiind emisă fără ca adoptarea acesteia să fie justificată de existenta unui caz excepţional, având în vedere ca instituirea unor impozite şi taxe sau modificarea regimului acestora nu poate constitui o situaţie excepţionala. Pe de altă parte, critica de neconstituţionalitate vizează numai partea din actele normative menţionate care se referă la impozitarea pensiilor. În acest sens se arata ca:– Dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 3/1977 au fost abrogate prin art. 196 şi 198 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, începând cu data de 1 aprilie 2001. Cum însă prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 nu au fost modificate aceste articole, coexista doua acte normative succesive, deopotrivă în vigoare, şi anume cel anterior menţionat, care abroga art. 7 din Legea nr. 3/1977 începând cu data de 1 aprilie 2001, şi Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, care prin art. 86, completat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, abroga acelaşi articol 7 începând cu data de 3 iulie 2000. Deoarece se apreciază ca Legea nr. 19/2000 are caracter special, abrogarea art. 7 prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 este lipsită de eficienta juridică şi, pe cale de consecinţa, prevederile acestui articol referitoare la neimpozitarea pensiilor „au prioritate de aplicare în raport cu regimul impozitului pe venit reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, cu modificările ulterioare, inclusiv prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000„. Pe cale de consecinţa, considera autorii excepţiei, Hotărârea Guvernului nr. 611/2000 este nelegală, deoarece se întemeiază pe dispoziţiile menţionatei ordonanţe de urgenţă a Guvernului.Se mai susţine ca ambele acte normative contravin prevederilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 78 din Constituţie, pentru următoarele motive:– Art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 prevede că dispoziţiile art. 43^1 şi 43^2, introduse în Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, urmau să se aplice de la data de 1 iulie 2000, deşi ele nu erau aplicabile decât de la data de 3 iulie 2000 (data la care a fost publicată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000).– Abrogarea art. 7 din Legea nr. 3/1977 conferă „caracter de retroactivitate dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, referitoare la impozitarea pensiilor, indiferent de data când au fost stabilite şi de perioada de cotizare la asigurările sociale de stat pentru care au fost acordate”. Critica se întemeiază pe jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 214/1997, care are ca obiect de examinare constituţionalitatea aplicării în timp a legii penale). De asemenea, prin modificarea art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 73/1999 s-a prevăzut stabilirea unor bareme pentru impozitarea pensiilor începând cu data de 1 ianuarie 2000. Se mai considera ca impozitarea pensiilor, astfel cum este reglementată, „este inadmisibila şi datorită condiţiilor legale în vigoare în perioada în care a fost reţinută contribuţia pentru constituirea fondului asigurărilor sociale de stat, […] modificarea acestor condiţii prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 şi prin Hotărârea Guvernului nr. 611/2000 având caracter retroactiv”. În acelaşi mod se considera ca a avut loc „modificarea retroactivă a regimului asigurărilor de stat şi, implicit, a regimului pensiilor”. Aceasta acţiune în timp a actelor normative criticate a instituit, „pentru întreaga perioadă de până la data de 3 iulie 2000, o dubla impunere a aceloraşi venituri salariale”.– Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 (publicată la 3 iulie 2000) şi Hotărârea Guvernului nr. 611/2000 (publicată la 19 iulie 2000) contravin art. 78 din Constituţie, deoarece art. II alin. (1) din ordonanţa menţionată prevede că dispoziţiile art. 43^1 şi 43^2 (introduse în Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999) se aplică retroactiv, adică de la 1 iulie 2000, iar hotărârea Guvernului anterior citata prevede că dispoziţiile sale sunt aplicabile începând de la aceeaşi dată de 1 iulie 2000.– Actele normative criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 43 alin. (2), care, "considerând nivelul de trai ca fiind un drept fundamental al cetăţenilor României, prevede, între altele, ca cetăţenii au dreptul la pensie, subintelegandu-se ca acest drept priveşte pensia în integralitatea ei".– Aceleaşi acte normative contravin şi dispoziţiilor art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care prevăd limitativ cazurile de restrangere a exerciţiului unor drepturi fundamentale, printre care însă nu se poate înscrie şi ipoteza reglementată prin ordonanţa de urgenţă criticata. Asadar, dreptul la protecţie socială, ca şi regimul legal al pensiei constituie probleme esenţiale ale politicii statului, care "nu pot fi expediate printr-o ordonanţa de urgenţă a Guvernului".– Prin aceleaşi dispoziţii legale se încalcă şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra principiul egalităţii, întrucât se creează o discriminare între categoriile de pensionari. Astfel, se arata că nu sunt impozabile pensiile pentru invalizi, orfani şi văduvele de război şi sumele fixe de îngrijire pentru pensionării care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, în timp ce celelalte pensii sunt impozabile. O alta modalitate de discriminare este şi aceea ca sunt exceptate de la impozitare pensiile în cuantum mai mic de 2.000.000 lei, deşi toţi pensionării sunt plătiţi din aceeaşi sursa – bugetul asigurărilor sociale de stat.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca actele normative criticate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 138 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata următoarele:Curtea Constituţională nu este competenţa sa examineze constituţionalitatea hotărârilor Guvernului, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, republicată.Privitor la Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 se susţine ca aceasta nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, pentru ca, asa cum s-a statuat în practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, tratamentul egal se impune „doar pentru cetăţeni aflaţi în situaţii identice, iar pentru cei aflaţi în situaţii diferite acesta nu poate fi decât diferit”. Or, dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, asa cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, reglementează situaţii diferite care nu se pot confunda şi cărora li se aplică tratamente diferite.Referitor la critica vizând încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie se arata ca în practica sa constanta Curtea Constituţională a statuat ca în cazuri excepţionale Guvernul poate emite ordonanţe de urgenţă, nefiind aplicabilă restrictia instituită de art. 114 alin. (1)-(3) din Constituţie.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata următoarele:Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate ce vizează Hotărârea Guvernului nr. 611/2000 este inadmisibila, deoarece Curtea Constituţională este competenţa sa decidă numai asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe ori asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiată.Se susţine ca asupra notiunii de "caz excepţional", Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, de exemplu prin Decizia nr. 65/1995, statuand ca prin cazuri excepţionale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se înţelege acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de legiuitor. Intervenţia Guvernului pe calea ordonanţei de urgenta în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie este justificată de interesul public lezat de caracterul anormal şi excesiv al cazurilor excepţionale. Se mai arata ca existenta sau inexistenta cazului excepţional constituie o situaţie de fapt, iar jurisdicţia constituţională nu are ca obiect verificarea unor asemenea situaţii (deciziile Curţii Constituţionale nr. 403/1997, nr. 467/1997, nr. 61/1998 şi nr. 183/1998).Cu privire la susţinerea ca ordonanţa de urgenţă încalcă dispoziţiile art. 78 şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie se arata ca, deşi aceste dispoziţii se aplică şi ordonanţelor de urgenta, "intrarea lor în vigoare este condiţionată, potrivit art. 114 alin. (4) teza a doua din Constituţie, de depunerea la Parlament spre aprobare, anterior publicării în Monitorul Oficial al României". Potrivit opiniei Guvernului, "depunerea spre aprobare la Parlament, prealabil publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 3 iulie 2000, priveşte o situaţie de fapt". Ordonanţa de urgenta criticata nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu conţine reglementări având caracter retroactiv.Asupra încălcării dispoziţiilor art. 38, art. 43 alin. (2) şi ale art. 49 din Constituţie se arata ca acestea nu au relevanta asupra problematicii în cauza.Referitor la critica vizând încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie se apreciază ca scutirea de la plata impozitului beneficiarilor pensiilor al căror cuantum este inferior sumei de 2.000.000 lei reprezintă o măsura de protecţie socială a categoriilor defavorizate.În ceea ce priveşte încălcarea art. 114 alin. (4) şi art. 138 alin. (1) din Constituţie se susţine ca nici o norma constituţională nu interzice completarea sau abrogarea unei legi organice printr-o ordonanţa de urgenţă.În fine, arătându-se că nu sunt infrante nici dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie, se conchide ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Prin încheierile menţionate în partea expozitiva a considerentelor instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, precum şi cu excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 611/2000 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii şi a actualizării sumelor fixe prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum şi a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000.Curtea, examinând motivele formulate în susţinerea excepţiei, retine ca acestea vizează, pe de o parte, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, în ansamblul sau, iar pe de altă parte, vizează numai anumite dispoziţii din partea referitoare la impozitarea pensiilor, atât din ordonanţa, cat şi din hotărârea Guvernului. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel stabilit, îl constituie:– dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, în ansamblu, însă numai prin raportare la dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie;– dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d^1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 43^1, art. 43^2, art. 75 şi ale art. 86 ultima liniuţa din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, precum şi ale art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, având următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1) lit. d^1): "d^1) venituri din pensii, pentru suma ce depăşeşte 2.000.000 lei pe luna;";– Art. 5 lit. d): "d) pensiile I.O.V.R., sumele fixe de îngrijire pentru pensionării care au fost încadraţi în gradul I de invaliditate, precum şi pensiile, altele decât cele plătite din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurări sociale şi cele finanţate de la bugetul de stat;";– Art. 8 alin. (2): "Pentru calculul impozitului lunar pentru veniturile din salarii şi din pensii Ministerul Finanţelor va stabili, pentru semestrul I al anului 2000, baremul lunar cuprinzând tranşele de venituri impozabile lunare şi impozitul lunar, care reprezintă 1/12 din baremul anual prevăzut la alin. (1).";– Art. 43^1: "(1) Este impozabilă totalitatea veniturilor nete, încasate cu titlu de pensie de către contribuabili, plătite atât din fonduri constituite prin contribuţii obligatorii la un sistem de asigurare socială, cat şi cele primite cu titlu de pensie finanţată de la bugetul de stat, potrivit legii, pentru partea care depăşeşte suma de 2.000.000 lei pe luna.(2) Venitul net din pensie reprezintă diferenţa dintre venitul brut din pensie şi contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate. … (3) Venitul brut din pensie reprezintă sumele plătite cu titlu de pensii de asigurări sociale de stat şi, după caz, pensii plătite din bugetul de stat, pensii suplimentare inclusiv majorarea acordată pentru asigurări sociale de sănătate. … (4) Venitul impozabil lunar din pensii se determina prin deducerea din suma veniturilor nete din pensii calculate potrivit alin. (2) a unei sume fixe neimpozabile lunare de 2.000.000 lei."; … – Art. 43^2: "(1) Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unităţile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 8 asupra venitului impozabil lunar din pensii, determinat potrivit art. 43^1 alin. (4).(2) Impozitul calculat se retine la data efectuării plăţii pensiei şi se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe raza căreia îşi au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final. … (3) Drepturile de pensii restante se defalcheaza pe lunile la care se referă în vederea calculării impozitului datorat."; … – Art. 75: "Pentru anul 2000 baremul lunar se actualizează pentru semestrul II prin hotărâre a Guvernului în funcţie de indicele de inflaţie realizat pe primele 5 luni, comunicat de Comisia Naţionala pentru Statistica, care se aplică veniturilor din salarii şi din pensii.";– Art. 86 ultima liniuţa: "- prevederile art. 7 cu privire la impozitare din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, cu modificările ulterioare.”– Art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000: „Dispoziţiile art. 43^1 şi 43^2 se aplică veniturilor din pensii cuvenite începând cu data de 1 iulie 2000.”Dispoziţiile constituţionale pretins incalcate au următorul cuprins:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 38: "(1) Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.(2) Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. … (3) Durata normală a zilei de lucru este, în medie, de cel mult 8 ore. … (4) La munca egala, femeile au salariu egal cu bărbaţii. … (5) Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."; … – Art. 43 alin. (2): "Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei.";– Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."I. Examinând critica de neconstituţionalitate potrivit căreia Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit încalcă dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie, în sensul că a fost adoptată fără ca această măsură să fie impusa de existenta unei situaţii excepţionale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Astfel, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanţei menţionate justifica existenta cazului excepţional, răspunzând totodată exigenţelor stabilite de Curtea Constiutionala, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public şi urgenta reglementării pentru aprecierea constituţionalităţii ordonanţelor de urgenta. Cu privire la „cazul excepţional” s-a statuat ca acesta impune adoptarea unor măsuri urgente pentru salvgardarea interesului public. Într-adevăr, din cuprinsul notei de fundamentare rezultă ca, „În cadrul strategiei economice pe termen mediu a României, secţiunea Politica fiscală, se prevedea ca impozitarea pensiilor va fi clarificata în anul 2000”, ceea ce a determinat „reglementarea modului de impunere a veniturilor din pensii”, reglementare propusă prin proiect.II. 1. În ceea ce priveşte susţinerea potrivita căreia prevederile art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 contravin dispoziţiilor art. 78, coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) din Constituţie, se constată că aceasta este nefondata, întrucât textul de lege criticat nu conţine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. Acest text, referindu-se la „pensiile cuvenite începând cu 1 iulie 2000”, are în vedere venitul impozabil lunar din pensii, deci nu şi pensiile cuvenite anterior datei de 1 iulie 2000. Curtea observa că nu are relevanta în soluţionarea excepţiei faptul că nu concorda data publicării ordonanţei în Monitorul Oficial al României (3 iulie 2000) cu data aplicării dispoziţiilor art. 43^1 şi 43^2, prevăzută de text (1 iulie 2000). Irelevanta menţionată decurge din efectul dispoziţiilor art. 137 alin. (2) din Constituţie, în baza cărora bugetul de stat – deci şi componentele sale – se elaborează anual. Potrivit politicii fiscale – întemeiate pe principiul constituţional al anualitatii bugetului public – impozitele pe venituri realizate lunar se percep, de asemenea, lunar, deci pe întreaga luna în care intră în vigoare actul normativ privind aşezarea impozitelor, iar modalitatea de aşezare a impozitelor, pe intervale de timp, asupra veniturilor impozabile determinate lunar nu poate avea semnificatia aplicării retroactive a legii.În ceea ce priveşte critica vizând dispoziţiile art. 86 alineatul ultim al Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, referitoare la abrogarea art. 7 din Legea nr. 3/1977, Curtea constata ca aceasta este o chestiune ce tine de aplicarea legii, care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, întrucât, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.2. Este nefondata şi susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. d^1) şi ale art. 5 lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, ar încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât astfel s-ar crea o discriminare între categoriile de pensionari. Asupra principiului constituţional al egalităţii Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii, în sensul că acesta „presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. În consecinţa, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice raţional, în respectul principiului egalităţii” (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Astfel, neimpozitarea pensiilor cuvenite invalizilor, orfanilor şi văduvelor de război, precum şi a sumelor fixe ce se acordă persoanelor care acorda îngrijire pensionarilor încadraţi în gradul I de invaliditate nu constituie o încălcare a principiului egalităţii, ci reprezintă opţiunea legiuitorului ca, în cadrul politicii de protecţie socială, sa acorde unor categorii sociale defavorizate un tratament juridic diferit.3. Este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia sunt incalcate dispoziţiile constituţionale ale art. 38 şi ale art. 43 alin. (2) din Constituţie, deoarece referirile din aceste texte constituţionale la "dreptul la protecţie socială" şi, respectiv, la "dreptul la pensie" nu au semnificatia interzicerii impozitării pensiilor. Mai mult decât atât, aceste dispoziţii reprezintă garanţii constituţionale ale dreptului la munca şi la protecţia socială a muncii, precum şi ale dreptului la protecţie socială şi la un nivel de trai decent, drepturi care îşi au sorgintea în prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la garantarea valorilor supreme, care consacra principiul "statului social". Se mai retine ca prin Legea fundamentală se consacra obligaţia cetateneasca de a contribui la constituirea fondurilor băneşti ce alcătuiesc sistemul veniturilor bugetare. Astfel, dispoziţiile constituţionale cuprinse la art. 53 alin. (1) prevăd ca "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice", iar cele cuprinse la art. 138 alin. (1) prevăd ca "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". Prin urmare, sumele reţinute din salarii cu titlu de contribuţie şi culese la fondul asigurărilor sociale nu rămân în proprietatea contribuabililor, ci ele intră în buget şi se redistribuie, potrivit legii, persoanelor îndreptăţite sub forma de pensii sau ajutoare sociale. Aceasta opţiune a legiuitorului îşi găseşte reazemul constituţional în dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, care proclama statul român ca stat social, cu toate obligaţiile ce îi revin acestuia în privinta asigurării unui trai decent tuturor categoriilor sociale. De asemenea, este de observat ca şi aşezarea de către legiuitor a unui impozit asupra pensiilor mai mari de 2.000.000 lei constituie o măsura socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 137 alin. (1) din Constituţie, cuprinde printre altele şi bugetul asigurărilor sociale de stat, şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii tarii.4. Este, de asemenea, nefondata şi susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, având în vedere ca prin dispoziţiile legale criticate nu s-a restrâns exerciţiul vreunui drept. Dimpotriva, se poate constata ca obligarea la plata impozitului asupra veniturilor realizate din pensie se circumscrie în îndatorirea fundamentală de contribuţie financiară, prevăzută la art. 53 alin. (1) din Constituţie.În acelaşi sens s-a mai pronunţat Curtea Constituţională şi prin deciziile nr. 147 din 8 mai 2001 şi nr. 173 din 23 mai 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 10 august 2001, şi, respectiv, nr. 500 din 24 august 2001.III. În privinta excepţiei de neconstituţionalitate ce vizează Hotărârea Guvernului nr. 611/2000, Curtea constata ca operează o cauza de inadmisibilitate. Astfel, potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa sa decidă numai asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe ori asupra unor dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţa în vigoare, iar în temeiul prevederilor alin. (6) al aceluiaşi articol, excepţiile contrare prevederilor menţionate sunt inadmisibile. Potrivit aceluiaşi alineat (6) din articolul menţionat anterior, instanţa de judecată însăşi ar fi trebuit sa o respingă ca inadmisibila. Întrucât instanţa de judecată nu a aplicat aceste dispoziţii legale, Curtea urmează sa respingă excepţia ca fiind inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind nefondata, excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 87/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, în ansamblul sau, şi în special a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. d^1), art. 5 lit. d), art. 8 alin. (2), art. 43^1, art. 43^2, art. 75 şi ale art. 86 ultima liniuţa din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, precum şi ale dispoziţiilor art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 87/2000, excepţie ridicată de Mihai Ambrose, Constantin Crismaru, Alexandru Anghel, Mircea Gradinaru, Mircea Grigore, Flavian Neculai, George Urziceanu şi Maria Vrinceanu în dosarele nr. 4.374/2000, 4.435/2000, 4.479/2000, 4.526/2000, 4.575/2000, 4.659/2000, 4.715/2000 şi nr. 130/2001 ale Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a Hotărârii Guvernului nr. 611/2000 privind stabilirea baremului lunar pentru impunerea veniturilor din salarii şi pensii şi actualizării sumelor fixe prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit pentru semestrul II anul 2000, precum şi a baremului mediu anual pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil realizat în anul 2000, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare aflate pe rolul Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 septembrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Claudia Miu────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește