DECIZIE nr. 251 din 16 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wang Guopao în Dosarul nr. 3.471/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei. Susţine, în acest sens, că dispoziţiile de lege criticate conţin elemente suficient de clare şi precise, astfel încât destinatarul acestora să-şi adapteze în consecinţă conduita. În plus, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România cuprinde dispoziţii referitoare la modul de calcul al perioadei de 6 luni în decursul cărora străinii, cetăţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român pentru o perioadă de 90 de zile, fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.471/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Wang Guopao într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de returnare de pe teritoriul României şi de instituire a interdicţiei de 6 luni de la data ieşirii din ţară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat conţine reglementări "lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului" şi generează, aşadar, riscul aplicării arbitrare din partea autorităţilor competente. Legea nu este suficient de clară cu privire la calculul perioadei de 6 luni în decursul cărora străinul, cetăţean al unui stat terţ sau apatrid, cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, poate intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile, fără obligaţia de a obţine viză de intrare.Aşa fiind, autorităţile române au emis împotriva autorului excepţiei, deşi îndeplinea condiţia deţinerii dreptului de şedere în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, o decizie de returnare pentru şedere ilegală, astfel că acesta nu poate beneficia de dreptul la un proces echitabil sub aspectul participării la propriul proces.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat conţinând norme suficient de clare şi precise.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În fapt, autorul acesteia este nemulţumit de modalitatea de aplicare a textului de lege atacat mai mult decât de conţinutul său, însă astfel de aspecte, referitoare la interpretarea şi aplicarea legii, nu intră în sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, deoarece acestea nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 128 – Străinii cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene: "(1) Străinii, cetăţeni ai unor state terţe sau apatrizi, cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene, pot intra şi rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni, fără obligativitatea obţinerii unei vize de intrare."În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor privitoare la drepturile de acces la justiţie şi la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Legea fundamentală a României şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România cuprind reglementări aplicabile unor categorii speciale de străini, şi anume străinilor cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene. Acestora le sunt permise intrarea şi rămânerea pe teritoriul României pentru o perioadă de 90 de zile în decurs de 6 luni, fără a avea obligaţia obţinerii unei vize de intrare.Analizându-se, aşadar, conţinutul juridic al normelor legale criticate, se constată că acestea nu au nicio legătură cu exercitarea dreptului de acces liber la justiţie sau a dreptului la un proces echitabil, invocate de autorul excepţiei ca fiind încălcate. Faptul că, în cazul dedus judecăţii în decursul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază că, printr-o aplicare abuzivă a textului de lege criticat, se ajunge la încălcarea, faţă de circumstanţele proprii cauzei sale, a acestor drepturi nu poate constitui un argument de natură să susţină neconstituţionalitatea acelui text legal.În ceea ce priveşte criticile referitoare la pretinsa lipsă de claritate şi precizie a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, prin aceea că nu se determină cu exactitate modalitatea de calcul al celor 6 luni în decursul cărora categoria specială a străinilor cu drept de şedere permanentă în statele membre ale Uniunii Europene pot rămâne, pentru o perioadă de 90 de zile, pe teritoriul statului român, fără obligaţia deţinerii vizei de intrare, Curtea constată că nu sunt întemeiate. Norma cuprinsă în art. 128 alin. (1) se regăseşte, cu acelaşi sens juridic, şi la art. 11 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, unde se precizează că „străinilor care nu au obligaţia obţinerii vizei pentru a intră în România li se permite accesul pe teritoriul statului român şi pot să rămână până la 90 de zile, în decurs de 6 luni, începând cu ziua primei intrări în ţară”. Această normă, având caracter general, constituie regula după care se face calculul perioadei de 6 luni, pretins a fi insuficient determinată. Desigur, aplicarea dispoziţiilor legale implică adaptarea şi interpretarea lor faţă de circumstanţele concrete ale fiecărei speţe, operaţiune ce revine exclusiv organelor competente şi, în final, instanţei de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 128 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Wang Guopao în Dosarul nr. 3.471/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește