DECIZIE nr. 25 din 2 iunie 2008

pentru examinarea recursului în interesul legii, cu privire la termenul de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale



Dosar nr. 8/2008Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,Secţii Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală referitoare la termenul de soluţionare a recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea, adjunct al procurorului general.Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, solicitând admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că termenul prevăzut de art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală are caracter de recomandare, deoarece nu este prevăzută nicio sancţiune în cazul nerespectării sale.SECŢIILE UNITE,deliberând asupra recursurilor în interesul legii, constată următoarele:În practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la termenul prevăzut în art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că termenul pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive, dispusă în cursul urmăririi penale, are caracter de recomandare, iar ca urmare au judecat recursul şi după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.S-a argumentat că acest termen este instituit pentru a asigura celeritatea judecării cauzei, ceea ce face necesară soluţionarea recursului până la expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate, dar în cazul nerespectării lui nu este prevăzută nicio sancţiune.Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că termenul stabilit pentru soluţionarea unui asemenea recurs este peremptoriu şi, în consecinţă, au judecat totdeauna acest recurs înainte de expirarea duratei arestării preventive.Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale conţine, potrivit reglementării ce i s-a dat în art. 159 din Codul de procedură penală, o succesiune de momente, subliniate prin dispoziţii de detaliu menite să asigure desfăşurarea acestei faze procesuale în cadrul rigorilor privind dreptul la libertate şi la siguranţă, astfel cum acestea sunt formulate prin art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.În evidenţierea unuia dintre aceste momente, prin alin. 8 din articolul menţionat s-a prevăzut că "încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă", precizându-se, în continuare, că "recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate".Din formularea imperativă, inclusă în partea finală a acestui alineat, rezultă neîndoielnica voinţă a legiuitorului ca recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii măsurii arestării preventive, dispusă în cursul urmăririi penale, să fie soluţionat în mod necondiţionat înainte de expirarea duratei arestării preventive luate anterior încheierii atacate.Această formulare este conformă întregului context de reglementare a procedurii privind prelungirea arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale, în cadrul căreia prin dispoziţiile fiecărui alineat al art. 159 din Codul de procedură penală sunt evidenţiate modalităţile concrete de realizare şi termenele ce trebuie respectate în raport cu succesiunea fiecărui moment, astfel ca întregul ciclu de operaţiuni judiciare inerente să asigure îndeplinirea tuturor actelor necesare în condiţiile de maximă rapiditate impuse de stricta limitare în timp a unei asemenea măsuri privative.În acest sens, este de observat că, în ansamblul lor, prevederile art. 159 din Codul de procedură penală se referă la termene de scurtă durată, în aşa fel încât nerespectarea oricăruia dintre ele ar determina situarea procedurii prelungirii arestării preventive în afara cadrului legal, ceea ce ar fi inadmisibil.De altfel, prevederii alin. 10 al art. 159 din Codul de procedură penală, în sensul că "dispoziţiile art. 140^3 alin. 3-7 şi 9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului", nu i se poate da altă semnificaţie decât aceea că voinţa legiuitorului a fost ca însăşi procedura soluţionării recursului împotriva încheierii referitoare la prelungirea arestării preventive, dispusă în cursul urmăririi penale, să se desfăşoare în totalitatea ei în condiţii de asigurare integrală a cerinţelor de legalitate, specifice acestei căi de atac, fără a se face vreo derogare cu privire la termenele stabilite.Aşadar, în raport cu considerentele învederate, se impune să se considere că sintagma "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate", cuprinsă în partea finală a art. 159 alin. 8 din Codul de procedură penală, are caracter imperativ şi nu de recomandare, astfel că recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat totdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi ale art. 414^2 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide în sensul concluziilor la care s-a ajuns prin considerentele ce precedă.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECID:Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Dispoziţiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală se interpretează în sensul că:1. sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are caracter imperativ, şi nu de recomandare;2. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2008.PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAp. Prim-magistrat-asistentVictoria Maftei,eliberată din funcţie prin pensionare,Adriana Daniela White–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește