DECIZIE nr. 25 din 12 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2)-(4) şi art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a ordonanţei, în ansamblul ei



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în ansamblul său, şi a art. 8 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de Constantin Musceleanu în Dosarul nr. 8.729/2005 al Judecătoriei Botoşani.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 834D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tectona” – S.R.L. Târgu-Mureş în Dosarul nr. 3.343/2005 al Tribunalului Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ, şi nr. 873D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Maria Onescu şi Ioviţă Onescu în Dosarul nr. 4.629/2005 al Judecătoriei Deva.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că există o strânsă legătură între obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele de mai sus, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună administrare a justiţiei, dispune conexarea dosarelor nr. 834D/2005 şi nr. 873D/2005 la Dosarul nr. 828D/2005, care este primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierile din 28 octombrie 2005, 3 noiembrie 2005 şi 10 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 8.729/2005, nr. 3.343/2005 şi nr. 4.629/2005 ale Judecătoriei Botoşani, Tribunalului Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi, respectiv, Judecătoriei Deva, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în ansamblul său, şi a art. 8 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de Constantin Musceleanu, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tectona” – S.R.L. Târgu-Mureş, precum şi cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Maria Onescu şi Ioviţă Onescu. Excepţiile au fost formulate de aceşti autori în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor ordonanţe privind somaţii de plată emise împotriva lor.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate contravin textelor constituţionale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 alin. (2), ale art. 21, ale art. 44, ale art. 53 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (4) şi (5), întrucât cererea de anulare este soluţionată de către aceeaşi instanţă care a soluţionat şi fondul cererii.Pe lângă această critică generală existentă în cele trei dosare supuse analizei Curţii, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 873D/2005, autorii excepţiei apreciază că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-şi exercită obligaţia de aflare a adevărului. În consecinţă, posibilitatea soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse împiedică exercitarea dreptului la apărare şi realizarea unui proces echitabil. Se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În optica acestora, pe de o parte, prin restricţionarea dreptului debitorului de a formula apărări de fond decât în anumite condiţii se limitează dreptul la apărare, iar, pe de altă parte, prin acordarea acestei posibilităţi, în anumite condiţii, doar pe calea contestaţiei la executare se încalcă principiul securităţii raporturilor juridice.Judecătoria Botoşani, Tribunalul Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Judecătoria Deva apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, în ansamblu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, şi, în special, cele ale art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2)-(4) şi ale art. 8 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă. Totodată, Curtea reţine că în dosarele nr. 828D/2005 şi nr. 873D/2005 autorii excepţiilor au contestat şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4), respectiv ale art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, fără ca instanţa să se pronunţe cu privire la acestea.Dispoziţiile din ordonanţă criticate în mod special au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";– Art. 4 alin. (2)-(4): "(2) În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta în susţinerea cererii. … (4) În citaţie se va face menţiunea că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare, precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii."; … – Art. 8 alin. (2): "Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă."Textele constituţionale invocate expres în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 136 alin. (4) şi (5) privind proprietatea.Totodată, în susţinerea excepţiei sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care se referă la dreptul la un proces echitabil şi soluţionat într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:În esenţă, se apreciază că posibilitatea soluţionării cererii privind somaţia de plată numai pe baza actelor depuse de părţi încalcă principiile constituţionale ale egalităţii în drepturi, ale accesului liber la justiţie, ale dreptului la apărare, precum şi textele constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată. Totodată, se mai susţine că, în cadrul procedurii somaţiei de plată, soluţionarea cererii în anulare de către aceeaşi instanţă care a emis ordonanţa privind somaţia de plată contravine prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, respectiv celor ale art. 6 paragraful 1 teza întâi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, în ansamblu, Curtea constată că aceasta a mai format obiect al controlului de constituţionalitate, inclusiv sub aspectele avute în vedere în prezentul dosar.Astfel, prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Cu acelaşi prilej, s-a stabilit că această limitare este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.Totodată, prin Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat că mijloacele procedurale puse la îndemâna părţilor diferă faţă de dreptul comun tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare şi fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă, dezavantajată. Prin aceeaşi decizie Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucură părţile, că nu sunt încălcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea reţine că aceste considerente, cu privire la critica de ansamblu a ordonanţei, pun în evidenţă şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, care definesc caracterul special al procedurii.Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în raport cu o critică similară, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003, prilej cu care a constatat constituţionalitatea acestor dispoziţii legale.Curtea constată, de asemenea, că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie invocate ca şi în cauza de faţă, prilej cu care s-a constatat constituţionalitatea textului de lege criticat. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, a stabilit că specificul domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de cele din dreptul comun.Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 505 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 13 ianuarie 2005, a statuat că reglementarea legală dedusă controlului instanţei de contencios constituţional constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, fiind de natură să înlăture abuzurile din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces.Neexistând elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea constată că dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţă în cauză, având în vedere că procedura somaţiei de plată este o procedură specială pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate privată a debitorului.Totodată, Curtea reţine că dispoziţiile constituţionale ale art. 136 alin. (4), invocate într-unul dintre dosare, nu sunt relevante în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, acestea referindu-se în mod exclusiv la inalienabilitatea proprietăţii publice şi la posibilitatea ca aceste bunuri să fie date în administrare, închiriate, concesionate ori date în folosinţă gratuită.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2)-(4) şi ale art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, precum şi a ordonanţei în ansamblu, excepţie ridicată de Constantin Musceleanu în Dosarul nr. 8.729/2005 al Judecătoriei Botoşani, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tectona” – S.R.L. Târgu-Mureş în Dosarul nr. 3.343/2005 al Tribunalului Alba – Secţia comercială şi de contencios administrativ, şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi (4) şi art. 8 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Maria Onescu şi Ioviţă Onescu în Dosarul nr. 4.629/2005 al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește