DECIZIE nr. 249 din 7 aprilie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice



    Augustin Zegrean – preşedinte    Valer Dorneanu – judecător    Petre Lăzăroiu – judecător    Mircea Ştefan Minea – judecător    Daniel Marius Morar – judecător    Mona-Maria Pivniceru – judecător    Puskas Valentin Zoltan – judecător    Simona-Maya Teodoroiu – judecător    Tudorel Toader – judecător    Fabian Niculae – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Viorel Paulică Chirilă în Dosarul nr. 14.089/3/2013 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.184D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013 şi Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 4.446 din 13 iunie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 14.089/3/2013, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de reclamantul Viorel Paulică Chirilă în cadrul soluţionării unui litigiu privind funcţionarii publici având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi Internelor de a-i acorda ajutorul de care beneficiază la încetarea raportului de serviciu în 2011 pentru activitatea depusă ca funcţionar public cu statut special – comisar şef de poliţie, ajutor prevăzut de art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile legale criticate a fost privat de un bun în sensul jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. De asemenea, se arată că aceleaşi dispoziţii încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, întrucât la alin. (2) al aceluiaşi articol din Legea nr. 285/2010 se instituie o excepţie de la regula neacordării ajutoarelor la ieşirea la pensie pentru persoanele clasate inapt pentru serviciul militar care nu mai pot fi ţinute în activitate, precum şi pentru persoanele încadrate în grad de invaliditate. În opinia autorului excepţiei, s-a instituit o restrângere a dreptului recunoscut de lege pe criteriul stării de sănătate, restrângere ce apare ca o sancţiune a faptului că „s-a pensionat sănătos, iar nu inapt ori încadrat în grad de invaliditate”.6. Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că situaţia juridică diferită a unor persoane justifică şi un tratament diferit.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, dispoziţii care au următorul cuprins: „(1) În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.” Deşi Legea nr. 285/2010 reglementează, după cum indică însuşi titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având aplicabilitate limitată în timp, potrivit Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acesteia, întrucât îşi produce efectele în cauza în cadrul căreia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.11. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind principiul statului de drept şi principiului protecţiei aşteptărilor legitime, principiu indisolubil legat de statul de drept, art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi obligativitatea respectării legilor, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, se arată că au fost încălcate şi următoarele acte cu caracter internaţional: Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, şi anume art. 17 cu privire la dreptul de proprietate; art. 6 din Tratatul Uniunii Europene privind recunoaşterea drepturilor, libertăţilor şi principiilor rezultate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, şi anume art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate; art. 1 paragraful 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că este de esenţa art. 53 din Constituţie caracterul temporar al restrângerii exerciţiului drepturilor. Or, prin intervenţiile legislative anuale criticate s-a adus atingere dreptului său, astfel că speranţa legitimă de a se acorda ajutoarele reglementate prin Legea-cadru nr. 284/2010 a devenit o iluzie.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, prin Decizia nr. 326 din 25 iunie 2013 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 24 iulie 2013 şi prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, constatând constituţionalitatea acestora.14. Astfel, prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, paragraful 16, Curtea a reţinut că indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea, însă, un temei constituţional. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea art. 44 privind dreptul de proprietate din Constituţie, precum şi a celorlalte dispoziţii din actele internaţionale ce reglementează materia drepturilor omului, invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi nici a art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului.15. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 53 din Constituţie, Curtea a constatat că acest text constituţional se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.16. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii sunt valabile şi în cauza de faţă.17. În legătură cu criticile de neconstituţionalitate formulate prin prisma art. 16 privind principiul egalităţii din Constituţie, potrivit cărora autorul excepţiei a fost discriminat faţă de alte categorii de persoane, respectiv persoanele clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate, Curtea reţine că cele două categorii de pensionari, supuse unor regimuri juridice diferite datorită unor situaţii obiectiv diferite, nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a unor persoane aflate într-o situaţie deosebită ce aveau nevoie de un sprijin material pentru integrare socială după momentul deschiderii drepturilor de pensie. Aceleaşi considerente au fost avute în vedere pentru familiile celor decedaţi.18. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi nici pe cea a art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale, precum şi a legilor.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Viorel Paulică Chirilă în Dosarul nr. 14.089/3/2013 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 7 aprilie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAugustin ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește