DECIZIE nr. 249 din 23 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 351/2000 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, având ca părţi pe autorul excepţiei şi Societatea Comercială „Arno” – S.A. din Arad.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 351/2000, Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin reglementările cuprinse în ordonanţa de urgenţă criticata Guvernul a dispus în mod abuziv ca terenurile agricole să fie scoase din capitalul social al societăţilor comerciale, astfel ca a fost încălcat dreptul sau de proprietate asupra acţiunilor, drept protejat de art. 41 din Constituţie. Totodată autorul excepţiei susţine ca prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 a dobândit în proprietate acţiuni aferente valorii terenurilor agricole, iar conform art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 s-a dispus scoaterea acestor terenuri din capitalul social, ceea ce îi produce un prejudiciu prin diminuarea numărului acţiunilor la Societatea Comercială „Arno” S.A. din Arad. În acest mod se considera ca a fost încălcat art. 41 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia este neîntemeiată, întrucât procedura de reducere a capitalului social al societăţii comerciale a urmat dispoziţiile art. 202 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, fiind dispusă legal prin hotărârea adunării generale a acţionarilor societăţii comerciale. De asemenea, instanţa de judecată face referire la dispoziţiile art. 3 şi 4 din Hotărârea Guvernului nr. 746/1991, precum şi la prevederile art. 25 din Legea nr. 16/1994, din care rezultă, în opinia sa, ca textul criticat pentru neconstituţionalitate „este în concordanta cu stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole în favoarea proprietarilor persoane fizice” şi deci cu prevederile Constituţiei, care ocrotesc dreptul de proprietate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta nr. 198/1999 este neîntemeiată, întrucât aceste dispoziţii nu aduc atingere dreptului de proprietate privată, garantat de art. 41 din Legea fundamentală. Se menţionează în continuare ca Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, invocată de reclamanta în susţinerea excepţiei, „cuprinde dispoziţii privind majorarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole cu valoarea terenurilor aflate în proprietatea acestora”. În consecinţa, „aceste dispoziţii nu pot constitui temeiul legal pentru majorarea capitalului social al societăţilor comerciale agricole, foste întreprinderi agricole de stat, cu valoarea terenurilor agricole aflate în exploatarea acestora, a căror situaţie juridică nu a fost clarificata”. De asemenea, cu privire la aceste terenuri, „Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991 prevede, la art. 75, ca din masa capitalului social al societăţii comerciale supus distribuirii către Fondul Proprietăţii Private (reorganizat şi transformat în societăţi de investiţii financiare) şi Fondul Proprietăţii de Stat se exclude capitalul aferent acţiunilor emise în condiţiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991„. În concluzie, considera Guvernul, „nici valoarea terenurilor agricole aparţinând persoanelor fizice cărora li s-a stabilit calitatea de acţionar în temeiul art. 36 şi 38 din Legea nr. 18/1991 nu a fost inclusă în capitalul supus distribuirii către Fondul Proprietăţii de Stat şi Fondul Proprietăţii Private”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 13 decembrie 1999, care au următorul cuprins: „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca textul criticat contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, dar, analizând conţinutul motivarii, Curtea constata ca în realitate s-a avut în vedere încălcarea numai a prevederilor alin. (2) teza întâi din art. 41, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Examinând prevederile ordonanţei criticate pentru neconstituţionalitate şi dispoziţia constituţională invocată, Curtea retine ca între aceste texte nu exista nici o contradictie. De altfel, art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu cuprinde propriu-zis o dispoziţie, o norma de conduita, ci din formularea sa rezultă ca se face o constatare în sensul clarificarii situaţiei terenurilor agricole şi a terenurilor aflate permanent sub luciu de apa, stabilindu-se ca acestea „[…] nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2”. De aceea nu se poate susţine ca textul criticat încalcă dreptul de proprietate al autorului excepţiei, care în realitate nici nu a avut un drept de proprietate asupra terenurilor respective. Acesta nu deţine un drept de proprietate asupra bunurilor societăţii comerciale, ci doar acţiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii respective.Analizând textul criticat pentru neconstituţionalitate, Curtea constata ca acesta se integreaza într-un context legislativ care nu a stabilit existenta dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi asupra celor aflate sub luciu de apa în favoarea societăţilor comerciale care le exploatau, în mare parte, tocmai datorită necesităţii de a se clarifica situaţia juridică a acestor terenuri, în perspectiva măsurilor reparatorii avute în vedere de legiuitor încă de la început.Astfel, din examinarea actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situaţia juridică a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, Curtea observa ca aceste terenuri nu au fost, în mod legal, incluse în capitalul social al societăţilor comerciale agricole.Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut ca „Bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, aceasta dispoziţie legală nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9/1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca „până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afară localităţilor”.Ulterior, prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, s-a reglementat situaţia terenurilor aflate în intravilanul şi extravilanul localităţilor, inclusiv a celor agricole, prevăzându-se şi posibilitatea înstrăinării acestora prin acte juridice între vii, condiţionat de exercitarea dreptului de preemţiune al statului prin Agenţia pentru Dezvoltare şi Amenajare Rurală, care însă nu s-a mai înfiinţat. Această lege este încă în curs de aplicare, în condiţiile în care a intervenit şi Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8, din 12 ianuarie 2000. De altfel, unele dispoziţii ale Legii nr. 1/2000 privesc în mod direct reconstituirea dreptului de proprietate al vechilor proprietari pe terenuri „aflate în patrimoniul societăţilor comerciale pe acţiuni cu profil agricol sau al altor societăţi comerciale care au în patrimoniu terenuri agricole”. De asemenea, art. 18 din Legea nr. 1/2000 prevede în mod explicit ca „Terenurile agricole aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu profil agricol şi în administrarea regiilor autonome şi a societăţilor naţionale cu profil agricol, după restituirea în natura în conformitate cu dispoziţiile art. 8 şi ale art. 14-16 din prezenta lege, rămân proprietate privată a statului”, terenurile respective continuand să fie în „exploatarea societăţilor comerciale pe acţiuni şi a regiilor autonome şi societăţilor naţionale cu profil agricol în patrimoniul cărora se afla şi se evidenţiază ca atare în cadastrul agricol”.În afară acestor acte normative, care privesc direct situaţia juridică a terenurilor deţinute de societăţile comerciale, sunt concludente, de asemenea, şi dispoziţiile Legii arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994, conform cărora foştilor proprietari de terenuri agricole, acţionari ai societăţilor comerciale agricole, li s-a permis sa opteze pentru a deveni locatori, dar în urma modificărilor aduse acestor prevederi prin Legea nr. 58/1995 pentru modificarea şi completarea art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 21 iunie 1995, şi prin Legea nr. 65/1998 pentru modificarea şi completarea Legii arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 26 martie 1998, s-a reglementat dreptul lor de a-şi redobândi terenurile în natură. De asemenea, prin Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998, a devenit posibila înstrăinarea prin acte între vii a terenurilor proprietate privată, indiferent de titularul lor.Este relevant totodată ca art. 75 din Legea nr. 58/1991 cu privire la privatizarea societăţilor comerciale, în prezent abrogată, preciza, referitor la capitalul social al societăţilor comerciale aferent acţiunilor emise în condiţiile prevăzute la art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 (text care se referea tocmai la beneficiarii măsurilor reparatorii dispuse prin această lege, ale căror terenuri se aflau în administrarea unităţilor agricole de stat), ca acesta se exclude din masa capitalului supus distribuirii către Fondurile Proprietăţii Private (antecesoare ale Societăţilor de Investiţii Financiare, dintre care se numara şi autorul excepţiei) şi Fondul Proprietăţii de Stat. Pe de altă parte, conform Legii nr. 58/1991, acţiunile corespunzătoare capitalului social al fiecărei societăţi comerciale au fost repartizate procentual între Fondul Proprietăţii de Stat şi fostele fonduri ale proprietăţii private, transformate ulterior în societăţi de investiţii financiare, acest raport rămânând neschimbat şi în condiţiile aplicării ordonanţei criticate pentru neconstituţionalitate.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, stabilind prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000 ca acestea sunt constituţionale.Întrucât în cauza nu au intervenit elemente noi, de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea urmează sa respingă excepţia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. 4 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana în Dosarul nr. 351/2000 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește