DECIZIE nr. 248 din 17 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 11 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silex Impex” – S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca instituirea prin lege a judecătorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instanţe extraordinare. Acesta îndeplineşte, în fapt şi în drept, atribuţiile preşedintelui instanţei. Totodată se arata ca dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie nu sunt incalcate, în condiţiile în care acest text nu prevede numărul căilor de atac.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 12 octombrie 2001 Tribunalul Buzau – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. 1, 2 şi 3, precum şi ale art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silex Impex” – S.R.L. Ostrov într-un dosar având ca obiect soluţionarea acţiunii introduse de lichidatorul Societatea Comercială „Expert General” S.R.L. pentru anularea unui contract de concesiune, în urma declarării falite a Societăţii Comerciale „Agroindustriala Piatra-Ostrov” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 125, privind instanţele judecătoreşti, ale art. 15 alin. (1), privind universalitatea, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile legale criticate "creează terţilor aflaţi în relaţii juridice cu societăţile comerciale şi persoanele fizice împotriva cărora s-a deschis procedura falimentului o situaţie discriminatorie în ceea ce priveşte accesul la justiţie, compunerea completului de judecată, privarea de căile de atac, în cazul când o asemenea cerere s-ar soluţiona pe calea dreptului comun, făcând inoperant controlul exercitat prin instanţele superioare". În conceptia autorului excepţiei, prin stabilirea în competenţa judecătorului-sindic a procedurilor prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, „s-a creat o instanţa extraordinară cu competenţa ce excede dreptului comun, incalcandu-se prevederile art. 125 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie”. În ceea ce priveşte art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, autorul excepţiei considera ca textul acestuia contravine drepturilor şi libertăţilor prevăzute de art. 21 din Constituţie. De asemenea, este contrar şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, „prin instituirea unui singur grad de jurisdicţie şi a unei singure cai de atac, deşi în mod obişnuit un asemenea litigiu suporta jurisdicţia normală”.Totodată, se arata în motivarea excepţiei, "prin art. 11 din aceeaşi lege se instituie încă o bariera artificiala în exercitarea drepturilor prevăzute" […], întrucât judecătorul-sindic pronunţa o hotărâre definitivă şi executorie "a carei suspendare de către instanţa de recurs este interzisă, în mod discriminatoriu, de dispoziţiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată”.Tribunalul Buzau – Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca "prevederile art. 6 din Legea nr. 64/1995 se referă la competenţa judecătorului-sindic desemnat într-o cauza de faliment, în ceea ce priveşte toată procedura nu numai cu referire la hotărârile pe care aceasta le pronunţa la soluţionarea diverselor cereri legate de aceasta procedura”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În fundamentarea acestui punct de vedere se arata ca instituirea prin lege a judecătorului-sindic nu are semnificatia infiintarii unei instanţe extraordinare, competenţa sa reprezentând, în fapt şi în drept, competenţa tribunalului. În ceea ce priveşte extinderea competentei judecătorului-sindic la soluţionarea altor cereri şi acţiuni incidente decât cele de judecare a procedurii propriu-zise, se considera ca aceasta este justificată de necesitatea soluţionării cu eficienta şi celeritate a acţiunii principale.Conform aprecierii Guvernului, dreptul la apărare nu este afectat de aceasta extindere a competentei judecătorului-sindic, întrucât soluţionarea cererilor incidente se face în conformitate cu regulile generale de procedura. Lipsa caii de atac a apelului nu constituie o încălcare a dreptului la apărare, deoarece "în materie comercială regula o constituie dublul grad de jurisdicţie (fond şi recurs)". Pe de altă parte, considera Guvernul, reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face prin lege, potrivit art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie. În acest sens se face referire şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale, care a stabilit ca nici Constituţia, nici Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu impun existenta mai multor grade de jurisdicţie în soluţionarea cauzelor de natura civilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6, ale art. 7 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 11 din Legea nr. 64 din 22 iunie 1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 [art. 7 alin. (2) şi (3), precum şi art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicată, au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 38 din 30 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002], care au următorul conţinut:– Art. 6: "Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 7, sunt de competenţa exclusiva a tribunalului în jurisdicţia căruia se afla sediul debitorului, care figurează în registrul comerţului, şi sunt exercitate de un judecător-sindic desemnat de către preşedintele tribunalului, în condiţiile art. 8.";– Art. 7 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Curtea de apel va fi instanţa de recurs, pentru hotărârile date de judecătorul-sindic, în baza art. 10.(2) Recursul va fi judecat în termen de 30 de zile de la înregistrarea dosarului la curtea de apel. … (3) Prin derogare de la prevederile art. 300 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, hotărârile judecătorului-sindic, cu excepţia celei de respingere a contestaţiei debitorului – facuta în temeiul art. 31 alin. (5) – şi a celei prin care se decide intrarea în faliment – pronunţată în condiţiile art. 77 -, nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs."; … – Art. 11: "Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. În condiţiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei, în susţinerea acesteia, au următorul cuprins:– Art. 15 alin. (1): "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. … (3) Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege." … A fost, de asemenea, invocată şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1, cu privire la "dreptul la un proces echitabil", din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text care are următorul conţinut: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa.Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."Critica de neconstituţionalitate a textelor de lege menţionate se bazează, în esenta, pe susţinerea potrivit căreia instituirea judecătorului-sindic are semnificatia infiintarii unei instanţe extraordinare, iar prin reglementarea numai a caii de atac a recursului se încalcă principiul liberului acces la justiţie, părţile fiind private de calea de atac ordinară a apelului, ceea ce contravine şi dreptului la un proces echitabil înscris în paragraful 1 al art. 6 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Legea nr. 64/1995, republicată, instituie o procedură specială aplicabilă comercianţilor – persoane fizice şi societăţi comerciale – aflaţi în insolventa.Faptul ca între organele care aplica procedura reorganizării şi lichidării judiciare (conform cap. II din lege) este prevăzut, alături de instanţele judecătoreşti, şi judecătorul-sindic, cu rol important în aplicarea acestei proceduri, nu poate avea semnificatia instituirii unor instanţe extraordinare interzise de art. 125 alin. (2) din Constituţie. În conceptia Legii nr. 64/1995, republicată, precum şi a Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, judecătorul-sindic – numit în aceasta calitate de preşedintele tribunalului – are statutul juridic al unui judecător al tribunalului, care îndeplineşte şi alte atribuţii decât cele privind activitatea de judecată. De altfel, asa cum prevede alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, curtea de apel este instanţa de recurs pentru hotărârile date de judecătorul-sindic în executarea atribuţiilor sale prevăzute de art. 10.În ceea ce priveşte critica privind pretinsa încălcare a accesului liber la justiţie, prin aceea ca legea stabileşte aceasta procedura specială fără sa prevadă şi calea de atac ordinară a apelului împotriva hotărârilor date de judecătorul-sindic, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Sub acest aspect, prevederile legale criticate nu numai că nu contravin dispoziţiilor constituţionale, ci sunt în conformitate cu acestea, care, de altfel, lasă la latitudinea legiuitorului stabilirea competentei instanţelor, a procedurii de judecată, precum şi a căilor de atac, asa cum prevăd dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie. De asemenea, nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. Astfel, din conţinutul acestui text nu rezultă obligativitatea existenţei mai multor grade de jurisdicţie sau a mai multor cai de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate. Jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale a stabilit, prin mai multe decizii, ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea retine ca şi aceasta este neîntemeiată. În realitate, textul invocat al convenţiei nu prevede necesitatea unei cai de atac în faţa unei instanţe superioare.Dispoziţiile art. 6 şi 7 din Legea nr. 64/1995, republicată, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 286 din 30 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 10 ianuarie 2002, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 6 din Legea nr. 64/1995, republicată, iar prin Decizia nr. 18 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2002, a respins excepţia privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 64/1995, republicată. Soluţia şi considerentele deciziilor menţionate sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au fost aduse în discuţie elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.În legătură cu susţinerile autorului excepţiei privind încălcarea dispoziţiilor art. 15 din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu sunt incidente în cauza, întrucât, asa cum s-a arătat, nu se pune problema încălcării unui drept constituţional sau a principiului neretroactivitatii legii civile.În consecinţa, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6, art. 7 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 11 din Legea nr. 64/1995, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silex Impex” – S.R.L. Ostrov în Dosarul nr. 1.099/2001 al Tribunalului Buzau – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește